Un cantaret, profesor de engleza, cu 69 de suvite impletite de iubita lui si cu succes la radiourile din strainatate.
Cate codite ti-ai facut? Nu te trage lumea de ele?Am 69 de codite, pe care prietena mea le-a impletit in 12 ore. Toata lumea ma trage de par. La concerte, una din intrebari este "pot sa pun mana?". Odata mi s-a si cerut o suvita. Parul meu este in proportie de 80%, peste care sunt puse mese. In afara de look, mai au si rolul de a-l proteja. Dupa ce il despletesc, parul inca mai miroase a samponul cu care l-am spalat ultima oara inainte de a-l impleti.
Tu esti de meserie profesor
de engleza. Ai taiat de pe
lista profesia asta?
Din pacate da. Acum ma
ocup doar de muzica. Imi
ocupa tot timpul, incat uneori
nu mai pot face nimic altceva.
Sincer, cateodata simt
lipsa, nu atat a pedagogiei,
cat a elevilor mei. Imi plac
foarte mult copiii. Ne sunam
tot timpul si ne scriem
mesaje. Unii dintre ei vin la
concertele noastre. Am avut
o relatie foarte buna cu elevii
mei si ne-am inteles bine.
Cand merg la Cluj ne vedem
destul de des.
Cum te descurci,
din punct de vedere
financiar?
As fi ipocrit sa spun ca nu putem
trai din muzica. Ba da. Din
asta traim. Nu pot sa spun ca
avem multi bani sau ca am facut nu stiu cate investitii. Anul
trecut am reusit sa ne acoperim
toate golurile pe care le facusem
in investitiile in instrumente
si, pe langa asta, sa ne sporim
investitiile in scule si aparatura.
A fost un an foarte bun.
Ne-a mers chiar mai bine decat
ne asteptam si vorba pe care
am spus-o nu de mult: cand
ne-o fi mai rau, asa sa ne fie.
Cineva spunea ca toata
lumea va iubeste, dar nu
va da nimeni nici un premiu.
Nu suntem suparati pe chestia
asta. Nu pentru premiu mergem
la festivaluri. E ceva
subiectiv. Noi stim ca avem
publicul nostru, care ne place
si ne sustine. Noi ne vedem
de ale noastre. Acum pregatim un nou album. Vom trimite
piese de-ale noastre si in
strainatate, unde ne-au fost
cerute. In Franta ne-a cerut o
piesa un post de radio, in
Rusia, o producatoare de concerte
si in Germania, alt post
de radio. (Roxana I. Ancuta)