Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Te poți analiza la nesfârșit, folosind criterii de la eroinele tale preferate până la sosul pe care îl preferi pentru salată. Dar haideți să fim realiști: există modalități mai ușoare, chiar dacă mai puțin distractive, de a identifica cele mai bune și cele mai rele calități. Una dintre acestea se referă la ordinea nașterii. Ești cel mai mare copil, copilul mijlociu, mezinul sau unicul copilul familiei?
1. Primul născut este un știe-tot
Nimănui nu-i place un știe-tot. Doar pentru că cercetătorii de la Universitatea din Leipzig au descoperit că primii născuți tind să aibă un IQ mai mare decât frații lor mai mici, nu înseamnă că trebuie să stăpânești asupra tuturor și să te comporți ca și cum ai fi mai bun decât ceilalți. Primilor născuți le place să fie la conducere și sunt foarte motivați, ceea ce îi face adesea să aibă un mare succes.
Totuși, asta are un preț. Tulburările de anxietate, comportamentul compulsiv, probleme de a se înțelege cu ceilalți, o incapacitate patologică de a-ți cere scuze sunt toate semnele distinctive ale primului tău născut tipic.
Ce poți face dacă asta ți se întâmplă în viață? În primul rând, relaxează-te. Nu trebuie să ai întotdeauna dreptate. Asta înseamnă să reziști impulsului de a corecta oamenii sau să preiei controlul asupra fiecărei situații.
Un al doilea pas este să înveți cum să recunoști că te înșeli (se întâmplă) și să-ți ceri scuze sincere.
2. Copilul mijlociu este plăcut
Copiii mijlocii sunt destul de simpatici. Poate fi greu să faci o listă cu calitățile lor enervante. Dar mai gândește-te puțin și vei începe să realizezi că până și iubitul copil mijlociu are niște defecte destul de enervante.
Pentru început, sunt atât de dornici să-i mulțumească pe alții încât poate fi greu să stabilească ceea ce își doresc. Uneori vrei doar să-i scuturi când ei spun: „Nu-mi pasă, ce vrei?”. De asemenea, nu pot face față conflictelor, care este un handicap destul de mare în viață, având în vedere că și cele mai bune relații implică conflicte din când în când.
Nu-ți mai fie frică să spui ce vrei. Cineva ar putea avea sentimentele rănite sau să se enerveze pe tine. Acesta este un lucru bun. Gândește-te la asta ca la o oportunitate de învățare:este șansa ta de a vedea că neînțelegerile nu sunt sfârșitul lumii. Uneori este singura modalitate de a rezolva lucrurile și de a ajunge într-un loc mai bun.
3. Mezinul este manipulator
Mezinul familiei este, deloc surprinzător, cel mai probabil să se comporte ca un copil real. Sunt obișnuiți să scape din orice, în timp ce alții își curăță dezordinea după ei și le acordă atenție. Psihologul Alan E. Stewart, de la Universitatea din Georgia, spune că mezinii „pot dezvolta abilități sociale care îi vor determina pe alți oameni să facă lucruri pentru ei, contribuind astfel la imaginea lor de fermecător și popular”.
Dacă prin „fermecător și popular” înseamnă „manipulator și leneș”, atunci asa e. Ei tind să își asume mai multe riscuri decât primii sau cei mijlocii, crezând că cineva va fi întotdeauna acolo pentru a le opri căderea – ceea ce poate provoca resentimente persistente din partea prietenilor și familiei lor.
Mezinii nu au prea multă motivație de a se schimba; sunt buni să obțină ceea ce își doresc și probabil că nu vor vedea un motiv să crească și să înceteze să se mai comporte răsfățați și dezlănțuiți. Depinde de cei din jurul lor să-i tragă la răspundere pe acești bebeluși mari și să înceteze să- le îndeplinească poruncile sau să se grăbească să-i salveze.
4. Copilul unic este îndreptățit
Numai copiii unici sunt predispuși să întruchipeze cele mai proaste calități atât ale primului născut, dar și ale ultimului născut, fără niciuna dintre acele vibrații blânde și iubitoare de liniște ale copilului mijlociu care să le înmoaie asperitățile.
Numai copiii unici nu au trebuit să împartăatenția părinților, camerele sau jucăriile lor, indiferent dacă se transformă sau nu în niște monștri pretențioși.
Unii părinți ai copiilor singuri sunt nevrotici și îngăduitori, plutesc peste ei și răspund tuturor capriciilor lor, în timp ce alții lasă copilul în voia lui, tratându-i mai mult sau mai puțin ca pe un coleg adult al gospodăriei. Nici unul nu este ideal, potrivit yourtango.com.
Dacă ești copil unic, nu dispera. Nu este nimic în neregulă cu tine pe care un terapeut bun să nu-l poată repara. Și, în plus, probabil că ești foarte inteligent și de succes. Un studiu Frontiers in Psychology a arătat că numai copiii unici au aceeași încredere și tendință pentru rezultate academice ca și primii născuți.
Abilitățile sale de comunicare sunt probabil bune deoarece a ucrescut vorbind mai mult cu adulții decât cu alți copii. Deci, cui îi pasă dacă oamenii îi consideră enervanți?
Citește pe Antena3.ro
