Dincolo de portile Manastirii Ghighiu, de langa Ploiesti, cei cu sufletul deschis sunt intampinati de ingeri.

Vizitatorii pasesc cu emotie pe pietrele roase de timp ale Manastirii Ghighiu si devin martori tacuti ai rugaciunilor unei femei care de minute bune privea catre Fecioara Maria din icoana. Lacrimile femeii, cu un trup imputinat de timp, de post si de rugaciune curgeau nestingherite.

Printre credinciosi umbla vorba ca aici exista o icoana care face minuni. Se spune ca ii scapa de boli, de necazuri, de blesteme si li se implinesc cele mai tainice dorinte. Vizita la manastire nu viza icoana facatoare de minuni, ci o discutie cu Maicuta Lavrentia despre tainele Postului.

POST. Postul reprezinta momentul de inaltare al fiecarui crestin, clipa in care lasa la o parte toate necazurile, certurile, neintelegerile. O aspiratie spre mai bine, nu doar un anumit set de reguli restrictive din punct de vedere alimentar. La Ghighiu esti bine primit, chiar daca deranjezi tihna maicutelor. Chipurile lor exprima liniste, una pe care nu o gasesti prea usor in orasul zgomotos din care vii. Aici, vizitatorul se poate ruga si gandi la Cel de Sus fara oprelisti.

Bisericuta, pazita de chilii cu muscate si ghetisoara in ferestre, vegheaza la pastrarea bunei desfasurari a slujbelor. Manastirea adaposteste o obste de 48 de suflete. In ciuda faptului ca vizitatorii sunt tentati sa creada ca daca tin post mai tot timpul, si intr-adevar nu prea se ating de o bucatica de carne, firavele maicute sunt lipsite de vlaga, totusi ele pun mana si dau zapada de pe alei. Cele care nu sunt pe afara, cu tot felul de treburi sau pe la animale au grija de vizitatorii care se roaga in biserica, la Icoana Facatoare de Minuni a Maicutei Domnului, ii conduc la Paraclis, la izvorul din spatele manastirii, unde se presupune ca ar fi pus calcaiul Sfanta Fecioara si ar fi iesit aceasta apa care face si ea minuni. Nici noaptea n-au odihna. Manastirea are un teren mare, dar, din fericire, maicutele au toate uneltele agricole necesare lucrului pamantului pe care le-au primit de la credinciosi buni la suflet, au tractor, doua masini.

Trei maicute, trei suflete puternice

SUFLETE TARI. In saptamana dinaintea Postului Mare, numita si Saptamana Branzei, maicile au dezlegare la lapte, branza si oua. Asta nu inseamna ca ceea ce mananca acum trebuie sa le tina si pentru zilele de post care vor urma. Postul, spun slujitoarele Domnului, reprezinta tocmai infranarea poftelor. La masa, sufletul trebuie sa fie puternic, sa reziste bunatatilor, iar trupul sa ia exact cat are trebuinta. La ultima masa de seara "de dulce", cea dinaintea Postului Pastelui, maicile se iarta una pe alta pentru a avea sufletul fara ganduri negre. Maicutele nu pun gura pe nimic in prima saptamana din post pana la ora 5:00, cand isi ingaduie o cana cu ceai fierbinte, daca este nevoie, cartofi fierti in coaja, varza si zeama de varza. Cele foarte batrane sau bolnave sunt si cele care sorb din ceaiuri mai des, caci varsta si noptile de rugaciune petrecute in biserica neincalzita uneori isi spun cuvantul. Totusi, toate tin post negru de cateva ori in saptamanile ce vor urma, asa cum se cuvine in perioada Canonului cel Mare. In restul postului, ele se hranesc cu cartofi, varza, fasole, nuci, mere, grau indulcit cu mierea de la albinele care si-au gasit gaz-duire in gradina manastirii. Cu ulei nu se gateste miercurea si vinerea. Pentru ca munca la camp cere efort mare, maicutele fac apel la rezerva din camara manastirii, de unde scot cate un borcan de zacusca sau unul de dulceata. Totusi, nu postul alimentar este pe primul plan pentru maicute, ci rugaciunea. Sufletul e cel care trebuie hranit din plin cu rugaciune in saptamanile care preced Rastignirea, dar si Sfanta Inviere a lui Iisus. "La Praznicul Bunei Vestiri, cand Maicuta Domnului a primit vestea ca va naste pe Iisus, Biserica a facut dezlegare la peste. Atunci avem credinciosi care ne aduc peste si carora le suntem recunoscatoare. Dar intaietate au fasolea si cartofii. Ne pregatim astfel pentru a primi ziua de 23 aprilie, a Sfantului Gheorghe si a Sfintei Invieri, cand smerenia este dragostea pe care trebuie sa o dai tuturor fara sa tii seama cine este", spune maicuta Lavrentia.

CUM ALEGE DUMNEZEU... Maicuta Zinaida este de loc de langa Cluj, din Gherla. A venit la Manastirea Ghighiu in urma cu ceva vreme. Fata ei, pe care se citeste o blandete fara margini, impresioneaza. "Ar fi bine ca toate cele care apuca pe aceasta cale sa o faca doar atunci cand simt in inima lor ca nu pot trai decat in dragostea de Dumnezeu. Trebuie sa ai vocatie, sa simti chemarea aceasta in suflet, altfel nu se poate. Dumnezeu alege numele fiecarei maicute. Pe mine ma chema Saveta, iar Maica Stareta mi-a propus sa ma cheme Elisabeta. Maicutele pe care le aveam in grija, fiind prea inaintate in varsta, nu au vrut sa ma cheme Zinaida, pentru ca mai erau doua si le-ar fi incurcat. Cand a venit momentul juramantului, desi eram trecuta pe lista ca Elisabeta, maicuta m-a strigat Zinaida. Asa a vrut pesemne Cel de Sus sa port numele", spune maicuta Zinaida.

"Pe vremea Decretului 410 din 1959, din cele 70 de persoane care traiam aici am ramas 11. Eram tinerica. Tin minte ca, desi nu stiam cum se face acest lucru, am luat galeata sa mulg vacile, ca nu avea cine. Aveam o galeata noua, primita de la fratele meu, iar vaca mi-a spart-o cu piciorul. Am alergat-o peste tot, ca atunci puteam sa alerg, iar a doua zi a fost dusa la abator, pesemne asta i-a fost soarta, de aceea mi-a facut necazuri atunci" Maicuta Lavrentia despre tinerete

FLORI ROSII SI MARTIPAN Maicuta Lavrentia Zainea s-a nascut la 16 februarie 1928. Vizita la manastire a coincis cu ziua ei de nastere. Dialogul se leaga in mod placut de la inceput, iar maicuta nu se lasa prea mult rugata si pozeaza alaturi de tortul imens din martipan alb, primit de la un crestin bun la suflet, si de florile care parca fac parte din fiinta ei plapanda, dar misterios de puternica. Terminand cursul primar, a plecat de mana cu bunica la Manastirea Pasarea. A ramas acolo la o maicuta timp de 12 ani si a invatat ce este calugaria, s-a deprins cu viata de manastire. A studiat litera chirilica, pe care o stie foarte bine, ca si pe cea romana, apoi s-a calugarit. "Aveam 17 ani cand am depus juramantul. Paream foarte micuta, dar dorinta mea a fost sa ma calugaresc fara sa se mire nimeni din jurul meu ca sunt prea tanara, asa cum auzeam vorbindu-se." Parintele de la manastire, un om cu o capacitate intelectuala deosebita, s-a gandit sa ridice nivelul cultural al copilelor, care abia daca aveau patru clase primare, si s-a dus la Bucuresti si a adus profesori. "Am avut parte de trei profesori. Unul de matematica, unul de istorie-geografie si parintele ne preda romana. Stiu declinari si conjugari de atunci", povesteste Maicuta Lavrentia. Linguri de lemn din Oltenia, sfarsitul secolului al XIX-lea/Colectia Muzeului National al Satului "Dimitrie Gusti" Dupa ce terminau cate o clasa mergeau in sat si dadeau examen. Parintele a selectionat mai tarziu trei dintre ele si le-a trimis la Manastirea Horezu, in Valcea, unde au dat examen la Seminarul Teologic care functiona acolo. Cinci ani a fost bursiera a Patriarhiei Bucuresti si a dus o viata foarte disciplinata. Dupa Seminar, fiind bursiera a Patriarhiei, a venit la Manastirea de la Ghighiu, unde Sfantul Patriarh Justinian Marina o trimisese. Aici, maica stareta, care avea 35 de ani si un an de cand fusese numita, avea nevoie de ajutor. Parintele i-a spus: "Du-te acolo, la Manastirea Ghighiu, sa fii mana dreapta a maicii starete". A ascultat, a venit si de 50 de ani este mana dreapta a maicii starete. A fost numita casiera, se ocupa de problemele manastirii, apoi a primit raspunderea de ghid. Doua saptamani pe an mergea la cursuri, la Techirghiol, la Curtea de Arges, la Busteni, cu cei mai buni profesori, ca sa poata fi salariata de stat, ghid, si sa stea de vorba cu toti cei care veneau la manastire: turisti, straini sau romani. A invatat franceza, iar la manastire a facut putina repetitie sa-si improspateze vocabularul. A iesit la pensie facand aceasta ascultare cu lumea.

SLUJBELE DE ZI CU ZI În manastire se face slujba în fiecare zi. Rugaciunile diminetii încep la 6:30. Dupa aceste rugaciuni ale diminetii începe Sfânta Liturghie, când se citeste Acatistul zilei. Luni se citeste Acatistul Sfintilor Arhangheli, marti Acatistul Sfântului Ioan Botezatorul, miercuri Acoperamântul Maicii Domnului, joi Acatistul Sfântului Nicolae, vineri, al Sfintei Cruci si al Izvorului Tamaduirii, acesta fiind si hramul manastirii. Sâmbata este o slujba încheiata cu parastase, pentru ca este o zi închinata mortilor. Duminica, manastirea este plina de vizitatori, de credinciosi. SCURT ISTORIC DE VATRÃ… MONAHALÃ…; CUM A FOST PUSÃ… TEMELIA CREDINTEI Manastirea Ghighiu, aflata în apropiere de Ploiesti, a fost ridicata în anul 1817. Pe locul actualei manastiri a functionat o alta vatra monahala, zidita pe la sfârsitul veacului al XVI-lea de logofatul Coresi, împreuna cu sotia sa. Actuala biserica a manastirii a fost zidita între anii 1858 si 1866, chiar pe temelia fostei bisericute de lemn, din truda staretilor Eftimie si Antonie, sustinuta de mitropolitul Nifon. Biserica Manastirii Ghighiu a suferit nenumarate daune, atât în timpul marelui cutremur din 1940, cât si în timpul bombardamentelor din 1944. Patriarhul Justinian Marina a transformat-o în manastire de maici si a trecut la restaurarea bisericii între anii 1954 si 1958. Exista în cimitir un paraclis de piatra si caramida, ridicat între anii 1832 si 1833, care are hramul Învierea lui Lazar. Din pictura originala au ramas doar catapeteasma si peretele de la intrare. Restaurarea generala a fost facuta între 1954 si 1958. La loc de cinste se afla icoana Maicii Domnului cu Pruncul - Icoana Facatoare de minuni, venita din partile crestinilor sirieni, din secolul al XVI-lea. O SÃ…PTÃ…MÃ…NÃ… DE RUGÃ…CIUNE Nu se gateste mâncare cu carne la bucatarie, fiind manastire de obste, înfiintata de Preafericitul Patriah Justinian Marina, care le-a primit aici pe maicute si le cunostea pe fiecare. Începe, cu ajutorul lui Dumnezeu, Postul cel Mare, de pregatire sufleteasca si trupeasca, cu post si rugaciune, iar, timp de o saptamâna, maicutele sunt mai mult în biserica. Se cânta Canonul cel Mare si se posteste de dimineata pâna seara la 5:00, 6:00, dupa puterile fiecareia. Apoi ciugulesc din cartofii fierti în coaja si putina varza.