Amarul dulce al fructului de vis

Visez, la fel ca si tine, la vara, la malul marii, la soarele care sa imi arda pielea, la senzatia de racoare pe gatul ars, pe care mi-o creeaza cocteilul de fructe exotice... Asa cum popoarele care locuiesc in regiuni exotice isi doresc, poate, sa simta macar pentru scurt timp racoarea unor ierni pline de zapada, europenii isi doresc sa simta savoarea unica a soarelui din zonele unde rece este doar pulpa zemoasa a unui fruct care a crescut la umbra arborilor tropicali.

Iar tamarillo nu este asa cum apare, probabil, in imaginatia noastra... nu e dulce, nici macar dulce-acrisor, ci are mai degraba un gust dulce-amarui, ca... viata...

In vremurile de demult, tamarillo a fost considerat "fructul pierdut al incasilor". Insa acest fruct deosebit s-a dezvoltat, a fost redenumit si comercializat in Noua Zeelanda, pentru a adauga un nou ingredient la "masa lumii".

Tamarillo este originar dintr-o parte a lumii la care cei mai multi romani pot doar sa viseze: din America de Sud, mai precis din zona Boliviei, din Chile, Ecuador si Peru. Insa, in prezent, poate fi intalnit si in India, Sri Lanka, Malaezia, Africa de Est si in California. Este o ruda apropiata a rosiei, a cartofului, dar si a vinetei si se cultiva si in Noua Zeelanda. Acest fruct este mai degraba cunoscut pentru frumusetea sa rapitoare, decat pentru gust. Are marimea unei prune, o coaja moale care poate avea mai multe culori: roz, rosie, portocalie sau galbena, iar dintre acestea, varianta de culoare galbena este putin mai dulce.

Se spune ca tamarillo este fructul ideal pentru momentele dificile, cand avem divergente cu prietenii nostri apropiati. E de ajuns sa ii invitam la masa, la noi acasa, intr-un mediu cald. Si, in loc de aperitiv, sa ii servim cu o jumatate de tamarillo. Chiar si o data daca au muscat din gustul "rosiei de copac", cum i se mai spune, este de ajuns pentru ca toata amaraciunea relatiei dintre noi sa se indulceasca dintr-o data. In comparatie cu gustul amar al fructului, orice amaraciune a zilei are gust de... miere. Pe de alta parte, buzele persoanei iubite devin si mai dulci dupa ce sucul de tamarillo a invaluit papilele gustative.

Tamarillo este unul dintre putinele fructe care pot fi folosite si ca leguma, in diferite feluri de mancare. In acelasi timp, in combinatie cu zaharul sau cu alte ingrediente dulci, formeaza o umplutura ideala pentru o prajitura sau pentru o placinta cu fructe. Iar daca paleta cromatica a bucatariei noastre cuprinde rosu de tamarillo si galben dulce de banana, cu siguranta vom reusi sa surprindem pe panza alba a mesei noastre un apus de soare rosiatic subtropical. Cu ajutorul unei placinte calde cu banane si tamarillo...

GUSTUL SOARELUI SUBTROPICAL

In ceea ce priveste numele acestui fruct, problema a fost rezolvata de un neozeelandez pe nume W. Thompson. El a combinat cu ingeniozitate un cuvant care, in limba nativilor din Noua Zeelanda, duce cu gandul la "conducere". Acesta este "tama" care, combinat cu terminatia de origine spaniola "rillo", a format cuvantul ce defineste astazi gustul amarui al soarelui subtropical. Numele avea menirea sa respecte atat originea sa, cat si tara care a initiat comercializarea, adica Noua Zeelanda.

TAMARILLO

Pomul de tamarillo este unul peren si nu atinge inaltimi mari, poate creste doar pana la 3 metri, iar fructele sale sunt foarte bogate in beta-caroten si Vitamina E, insa nici continutul de Vitamina C al acestui fruct nu este de ignorat. Tamarillo sunt coapte atunci cand la atingere sunt moi. Coaja, desi aspectuoasa si atragatoare, trebuie inlaturata, pentru ca este foarte amara. Insa, pentru a nu "atenta" in vreun fel la integritatea fructului atat de pretios si la inlaturarea cojii, trebuie sa se respecte un mic ritual. Si anume, inainte de a-l manca, fructul trebuie introdus in apa clocotita si lasat sa fiarba aproximativ 3 minute. Imediat dupa aceea, il introducem in apa rece ca gheata si e numai bun de savurat. Insa, atentie! Tamarillo nu sunt foarte dulci, gustul lor este insa unul deosebit. Se spune despre acest fruct ca nu poate fi consumat de o singura persoana... El poate sa hraneasca pe saturate patru guri.