Colectionarul

Exista in Bucuresti un loc extrem de interesant, dar prea putin cunoscut: Muzeul de arta veche apuseana "Ing. Dumitru Minovici".

Muzeul de arta veche apuseana a fost infiintat de nepotul celor trei celebri frati Minovici din medicina, Dumitru Minovici (1897-1982), inginer petrolist de profesie. El isi face un tel din construirea unui muzeu pe care mai apoi sa-l doneze Academiei Romane, acesta fiind dezideratul intim al domniei sale. Piesele din muzeu au fost stranse de inginer in timpul calatoriilor sale in strainatate si fac obiectul a trei donatii succesive. Acest om si-a dorit sa faca un muzeu si i-a reusit, a avut o idee acum multi ani, iar noi o vedem astazi mai vie decat a vazut-o el. Azi, cladirea e mai muzeu decat a fost cand era el in viata. Pacat ca muzeele in zilele noastre sunt fara vizitatori, asta probabil n-a prevazut-o Minovici. Daca ar fi stiut-o, poate n-ar mai fi existat acest muzeu. Dar locul exista si isi asteapta vizitatorii printre valurile de iedera inrosita de toamna.

AMINTIREA. Undeva, pe drumul spre Ploiesti, in umbra Casei cu clopotei de la sosea, pe Strada Nicolae Minovici la numarul 3, se afla acest muzeu, unde istoria este trecut si prezent la un loc cu arta. Arhitectura casei, gradina din spatele ei, colectia muzeului si cei care le-au dat viata, sotii Ligia si Dumitru Minovici, nu sunt altceva decat aparitii cu parfum de istorie, prezente sensibile in memoria Bucurestiului de odinioara, cel pe care trebuie sa-l redescoperim, pentru a-l putea aprecia la adevarata lui valoare.

CASA. Fata de alte muzee, acesta are un proces invers de constituire. Inginerul aduna mai intai obiectele de arta si mai apoi il roaga pe arhitectul Canella, un prieten al sau, sa construiasca o casa pentru colectia sa. In 1939 se incepea construirea casei. Gandita pentru a fi muzeu, ea insasi este o capodopera. Inginerul se inspira dintr-un album de arta si se hotaraste sa construiasca muzeul in stilul gotic englez al perioadei Tudorilor. El incearca gasirea unor variante arhitectonice care sa avantajeze exponatele, astfel ca peretele de 8 metri este facut special in living pentru tapiseria flamanda cu David si Betsabea, covorul Mosul de colectie de la parter a dat dimensiunile aceleiasi incaperi, iar camera unde se afla biblioteca urmeaza conturul acesteia.

MUZEUL. Interiorul e impresionant. Spatiul e compus din trei incaperi cu roluri distincte: livingul, biblioteca si sala de masa, asa-numita camera toscana. Camerele se succed fara ziduri sau usi intre ele si sunt precedate de un vestibul lung, decorat cu arme, trofee si gravuri cu scene de vanatoare. Succesiunea spatiilor, cascada ferestrelor vitrate, supletea scarii de stejar in spirala culmineaza cu o galerie formata din tablouri, sculpturi, tapiserii, mobilier si portelanuri, toate obiecte foarte valoroase. Casa este inconjurata de un parc si o gradina in stil italian in mijlocului careia se afla un bazin, odinioara populat cu pesti exotici.

LIGIA MINOVICI DESPRE PASIUNEA SOTULUI

Ligia Minovici, sotia lui Dumitru Minovici, povestea in anul 2000: "Muzeul a fost donat pe cand nici nu-l cunosteam pe barbatul meu, iar el a tot colectionat... De cand era mic a iubit arta. Cand avea 8-9 ani, mama sa i-a dat niste bani, intrebandu-l: «Ce vrei sa-ti cumperi?». «Un zmeu», a raspuns. Si el s-a dus la o librarie italiana unde a vazut niste reproduceri. Le-a cumparat si a venit cu ele acasa. Era portretul lui Lorenzo Magnificul facut de Benetto Gozzoli, o reproducere dupa Masaccio..., prima lui colectie. Cu timpul parintii i-au spus: «Lasa asta. Intai si intai sa inveti o meserie serioasa». (...) A studiat ingineria in mine si petrol. Adica nici o legatura cu arta. Apoi (...) a fost angajat la Creditul Minier (...), societate care exporta petrol romanesc in toata Europa. Avea sediul la Viena (...), si pe barbatul meu l-au facut directorul acestei societati. Citește pe Antena3.ro Momentul în care un munte se prăbuşeşte şi un zăcământ de cupru iese la suprafață Ca sa vedeti, nici o legatura cu arta, dar pe el l-a facut fericit faptul ca putea sa colinde toata Europa pentru afacerile firmei, insa cu ocazia aceasta participa la vanzari, licitatii, la expozitii, mergea in anticariate... si asa si-a format un gust si o pricepere. (...) A stat 20 de ani in strainatate si lucrurile le-a trimis treptat, treptat (...) si le depozita pe la rude, la prieteni, mai achizitiona mobilier. Cand a venit definitiv in tara, le-a strans pe toate si a inceput construirea casei la care trebuia sa se tina seama ca va fi muzeu si trebuia sa corespunda cu obiectele, ceea ce a fost foarte greu. (...) In 1945 am facut donatia la Academie cu conditii care s-au respectat intocmai atat timp cat am tinut de Academie". (Adrian Majuru)

POVESTEA SEMINEULUI In calatoriile sale, ing. Minovici descopera in curtea unei familii nobile de langa Florenta un semineu pe care si-l doreste pentru muzeul sau. Timp de trei ani merge de nenumarate ori la batranul care locuia acolo, pentru a-l convinge sa vanda semineul, cu gandul ca, asezat intr-un muzeu, se vor bucura de el generatii intregi. Insistenta inginerului da roade. Astazi, grandiosul semineu renascentist, functional inca, troneaza in livingul muzeului. PRETIOASA COLECTIE DE CARTI A MUZEULUI "MINOVICI" Biblioteca in stil neoclasic, adusa de la Viena, a fost cumparata la licitatie in urma dezafectarii unui castel din Westfalia. Torsadele in stil gotic francez, facute manual, au fost adaugate ca sa sustina biblioteca garnisita cu colectii intregi de carti vechi. Gasim aici dictionare, carti de literatura, de arta, toate imbracate in piele, editii princeps cu coperte gravate. Unul dintre vizitatorii celebri, Jacques Chirac, mai hatru de fel, cand a vizitat muzeul, ar fi zis ca, daca s-ar fi vandut colectia de editii complete a lui Voltaire, ingrijita de Beaumarche, s-ar fi cumparat cateva Jaguaruri. DISPUTA PENTRU CLADIRE La un moment dat, Mihail Roller, care era la conducerea Academiei, a incercat sa schimbe destinatia muzeului. Pentru ca tinea la muzeu, Petru Groza a intervenit salvator si i-a telefonat lui Roller, tipand: "Domnule, cata vreme este Tretiakov (n.r. - galerie similara) la Moskova, o sa fie si Minovici la Bucuresti! Jos laba de pe Muzeul Minovici!".