Corina si-atat

"Ne cunoastem din vedere" este titlul unui cantec al Corinei Chiriac. Il fredonam cu drag si acum. A rezistat probei timpului.

Pentru a reda cat mai fidel povestea acestui cantec, Corina Chiriac a rasucit fuiorul gandului in atmosfera anului 1968. "Pe atunci, multi dintre dvs. nu erati inca nascuti! Stiu insa ca ofer o fericita intoarcere in timp cititorilor generatiei mele! Erau vremuri cand o fata de 16 ani era de obicei domnisoara si la propriu, si la figurat. O domnisoara de 16-17 ani se purta… ca o domnisoara, adica: fustele cu jupoane apretate, care jucau pe langa soldurile leganate de mersul in pantofi cu toc cui, erau acoperite de bluzite cu maneci trei sferturi si nasturi foarte mici de sidef. Aceasta tinuta eleganta era dublata de o anumita eleganta a comportamentului: nu se puteau folosi cuvinte lipsite de bun simt. O domnisoara se purta ca o doamna in devenire".

CE VREMURI! Domnisoara sau nu, era imposibil sa nu-ti placa vreun baiat. Corina a patit-o si ea. O iubire neimpartasita pentru un coleg de facultate i-a inspirat acest cantec. Fosta domnisoara, devenita o doamna adevarata, pastreaza secretul asupra numelui lui, desi, prin natura profesiei, si el a devenit celebru. Singurul gest admis: o privire mai lunga in directia lui. Daca nu se raspundea la privire, cam asta era tot. "La 17 ani eram deja studenta in anul I la Teatru, clasa actorie si... imi cazuse cu tronc un coleg mult mai mare decat mine, student la clasa de regie film, care nu dadea nici un semn ca m-ar fi bagat in seama."

TANGO D’AMOUR. "Intr-o zi, m-am asezat la pianina din camera mea si mi-am alcatuit un cantecel, muzica si versurile, un tangou care descria tocmai situatia de a intalni pe cineva pe care-l cunosti doar «din vedere» cu respectiva imposibilitate de a-ti manifesta interesul… ca domnisoara adevarata! La una dintre intrunirile studentesti de sambata seara, m-am asezat la pianul facultatii si am cantat acel tangou necunoscut pe atunci. Colegul regizor m-a asteptat la iesirea din cladirea facultatii si m-a intrebat daca ma poate conduce pana acasa. Mi-a marturisit ca m-a remarcat inca din prima zi de cand am intrat la cursuri, dar nu a avut curaj sa ma abordeze… L-o fi ajutat un cantec sa capete curaj?!" O mai fi ajutat acel cantec si pe alti timizi de-a lungul anilor?! Sper ca da.

Si-atat! Asa se incheie cantecul Corinei. Fiecare a urmat alt destin, dar a ramas un refren care a strabatut vremurile: "Ne cunoastem din vedere... si-atat!".

"Intr-o zi m-am asezat la pianina din camera mea si mi-am alcatuit un cantecel, muzica si versurile, un tangou care descria tocmai situatia de a intalni pe cineva pe care-l cunosti doar «din vedere» cu respectiva imposibilitate de a-ti manifesta interesul… ca domnisoara adevarata! La una dintre intrunirile studentesti de sambata seara m-am asezat la pianul facultatii si am cantat acel tangou necunoscut. Colegul regizor m-a asteptat la iesirea din cladirea facultatii si m-a intrebat daca ma poate conduce acasa. Mi-a marturisit ca m-a remarcat inca din prima zi de cand am intrat la cursuri, dar nu a avut curaj sa ma abordeze… L-o fi ajutat acel cantec sa capete curaj?!" - Corina Chiriac

SI CAND NINGE, SI CAND PLOUA

Cand s-a lansat slagarul "Ne cunoastem din vedere", vremurile erau mai linistite: un job si-o masina durau o viata. Acum, ca sa nu iesim din sistem, schimbam tot! Totusi, ceva se schimba si-atunci: numerele de la autobuzele ITB-ului (RATB-ul de-acum). Autobuzul 33 devenise 133. Corina a facut si ea o schimbare in textul ei: "... si cand ninge, si cand ploua/in masina 79" suna initial. 179 devenise nr. masinii, ca sa tina pasul cu rotile ITB-ului...

BANII NU I-AU ADUS FERICIREA, MAI DE PRET A FOST IUBIREA

"Banii n-aduc fericirea/Mult mai de pret e iubirea" suna alt slagar al Corinei. De fapt, e o melodie italiana, lansata in ’72 la San Remo, cu varianta originala "Il re di denaro". Toata lumea il canta in italiana. Corinei i-a placut atat de mult, incat i-a propus regretatului Sasa Georgescu sa compuna un text in romana. Bref, din barfa-n barfa, vorbind despre compromisuri, arivism si - inevitabil - bani, Corina a spus ca pe ea doar banii n-o fac fericita. Socat de afirmatia ei, o fata de 22 de ani pe-atunci, Sasa a zis: "Am gasit textul la valsul tau! Va fi un mare slagar!" Cate bancuri nu s-au facut la vremea aceea pe marginea textului! "Banii n-aduc fericirea, numarul lor insa da!" era unul dintre pandantele la textul melodiei. Pe atunci, glumita nevinovata, dar astazi si un pusti de 10 ani e convins ca asa si este!

CHIAR PE LUMEA CEALALTA...

Cea mai haioasa amintire a Corinei cu privire la "Banii n-aduc fericirea" dateaza din anii ’80. O prietena a sunat-o si i-a pus ceva s-asculte in receptor. "Auzeam o harmalaie in care se distingea o orchestra ca o fanfara. Ascultand mai cu atentie, imi dau seama ca melodia interpretata semana cu «Banii n-aduc fericirea». Catrinel, prietena mea, reia receptorul si-mi povesteste ca pe sub fereastra ei tocmai trecea un convoi mortuar. Probabil la cererea defunctului, o fanfara il conducea pe ultimul drum, cantandu-i aceasta melodie!", isi aminteste Corina.