Fara urmele lui Cioran si Goga

Comuna Rasinari din judetul Sibiu i-a dat pe Octavian Goga si pe Emil Cioran. Ne-am luat traista si ne-am dus sa vedem ce s-a ales de posteritatea poetului si respectiv filozofului in locul unde s-au nascut.

Am ajuns la Sibiu, de unde am luat un tramvai care merge vreo zece kilometri printr-o padure.Fiind aproape de statiunea montana Paltinis, Rasinari este plin de pensiuni intre care e concurenta acerba. Mai intai am dat sa campam la pensiunea "Emil Cioran", aflata pe Strada Emil Cioran, care-l are drept proprietar pe un domn Cioran. Nu era nimeni acasa. Asa am aterizat la un domn Marcel, gras si simpatic. Si-a deschis un fel de motel si ne-a convins sa tragem acolo dupa ce ne-a zis ca are o tuica de pe vremea lui Goga.

CASA INCHISA GOGA. Am coborat pe Strada Octavian Goga, pe langa scoala "Octavian Goga" si am ajuns la Casa Memoriala "Octavian Goga". Am batut la poarta mare de lemn si nu s-a intamplat nimic. Ne-am zgait pe geam, inauntru nu era nici un semn de viata. Iar am batut. Unei babute i s-a facut mila de noi. Ne-a spus ca ne agitam degeaba. Cheia se afla la Bucuresti, in posesia actritei Ilinca Tomoroveanu, care este urmasa a poetului: "No, o avut cheia si doamna invatatoare, numa’ o ca iesit la pensie si nu mai vre’ sa aiba pe cap turisti asa ca voi. O dat cheia la doamna Ilinca si casa ii deschisa numa’ cand vine dansa de la Bucuresti, in general toamna". Oarecum descurajati, am plecat spre cladirea de care vazusem lipit un bust al lui Emil Cioran.

PERETII LUI CIORAN. Intr-adevar, acolo se nascuse filozoful romano-francez in 1911, in familia protopopului Emilian Cioran, un teolog cunoscut in zona Sibiului. Am batut la usa, de data asta ni s-a deschis. A aparut o doamna corpolenta, la vreo 60 de ani. Sta de mai bine de 30 de ani in casa, nu are nici o legatura cu familia Cioran. Protopopul a vandut imobilul in 1938 si s-a mutat la Sibiu. Doamna, care a vrut sa-si pastreze anonimatul, ne-a explicat ca-i bat la usa tot felul de nemti si de francezi admiratori ai filozofului, dar ca nu are ce sa le arate: "No, pana la mine in casa or stat si alte familii, va dati seama. Numa’ peretii is ramasi de la domnu’ Cioran si usile de la pimnita, ca tasu’, protopopu’, o fost om instarit si o pus usi bune de lemn, care tane o veata!".

Doamna ne-a spus conspirativ ca ar vrea sa-i cumpere Ministerul Culturii casa, pe bani grei, si sa se mute la Sibiu, unde-i locuiesc copiii. Crezandu-ne mai importanti decat eram, ne-a rugat sa-i punem o pila la autoritati.

De altfel, Ministerul Culturii si Cultelor a clasificat prin Ordinul numarul 2.626 din 7 aprilie 2003 imobilul drept Casa Memoriala si monument istoric. Numai ca, intr-o buna traditie romaneasca, de atunci nu s-a mai intamplat nimic. Este pur si simplu pacat ca singurul filozof roman arhicunoscut in Occident nu are nici un muzeu in Romania.

Din cauza unei ciuperci, lemnele din biserica se distrug

CIUPERCA. Am mers inspre biserica ortodoxa, o cladire impozanta. In curtea ei este inmormantat tatal lui Cioran, care a fost paroh acolo, dar si mitropolitul Andrei baron de Saguna, seful spiritual al romanilor ortodocsi din Ardeal intre 1846 si 1871 si militant pentru drepturile conationalilor lui. La intrare am dat peste o placa mare, pe care scria "pericol de ciuperca". In curte erau trantite una peste alta stranele vechi de peste 100 de ani, iar in interior am dat peste un dezastru. Podeaua era scoasa, iar niste oameni carau cu roabe pamant pe care-l aruncau in curte. Am inteles de la ei ca o ciuperca periculoasa a atacat tot ce era de lemn in biserica si ca exista riscul ca ea sa se raspandeasca si in sat, asa ca tot ce era facut din lemn in biserica trebuia ars. Dupa spusele muncitorilor, trebuia aruncate si altarul, si iconostasul din secolul al XIX-lea.

VERTEBRA DE OAIE. Oarecum deprimat de cele vazute la biserica, am pornit-o spre carciuma multifunctionala a satului, fiindca in aceeasi locatie cu ea mai era un birou de copiat acte. Am dat nas in nas cu un domn cherchelit devreme (era putin peste ora pranzului), care perora inspre un grup de cetateni ceva mai treji despre debutul sau sexual. Agita o caciula din blana neagra si zicea cum avea el 14 ani cand a cotait o vecina care era "ca fraguta". A vazut ca suntem din alt film si ne-a atacat direct si brutal. A pus in fata noastra, pe masa, o vertebra, dupa toate aparentele de oaie, si a spus ca e a lui. Pe motiv de invaliditate voia de baut nici mai mult, nici mai putin decat o halba cu vin varsat rosu, de 15.000 de lei. I-am luat. A inceput sa ne spuna o poveste eroica, despre niste tigani hoti de cai, care i-au busit vertebra in timp ce el isi apara cu un furcoi nevoile si neamu’. Ne-a intrebat ce familii cautam. Cand i-am spus ca vrem sa-i gasim pe Emil Cioran si pe Octavian Goga s-a holbat mirat si apoi a zis: "Astia este de la noi din sat?! Tineri, batrani?! Nu cunosc... Poa’ ii stie nea Vidrighin". Mi-a aratat cu degetul un alt posesor de caciula care rostogolea inspre tejgheaua barului o butelie.

Nea Vidrighin citeste filozofie, istorie si politologie

NEA VIDRIGHIN. Era treaz bec. Nu mai bea de peste 15 ani. Face in schimb tuica, pe care o vinde pe preturi bune. Distribuie si butelii. E liberal si a fost consilier la primarie. S-a prins ca glumeam cu omul cu vertebra si ne-a invitat la el acasa, o gospodarie mare. Cu toate ca are doar sapte clase, e foarte mandru ca, in timpul stagiului militar, petrecut prin anii ’60, a facut o scoala de radiotelegrafie si alta de topografie. E de asemenea mandru ca, tot in timpul armatei, a fost ca operator de radio la mai multe intruniri ale statelor majore din Pactul de la Varsovia. Are o biblioteca destul de consistenta, citeste multa istorie, ba chiar si filozofie. E pasionat de politica si nu uita sa spuna ca se trage din familia lui Stan Vidrighin, fost ministru taranist dintre cele doua razboaie mondiale. Nea Vidrighin ne-a spus ca nici familia Goga si nici cea a protopopului Emilian Cioran nu mai au descendenti directi in Rasinari. De ce am scris despre domnul Vidrighin aici? Fiindca Emil Cioran, in interviul de televiziune pe care i l-a acordat lui Gabriel Liiceanu, isi aducea aminte din adolescenta ca la Rasinari existau ciobani sau taietori de lemne autodidacti, care aveau biblioteci mari si vorbeau despre opera lui Hegel. Vidrighin e din aceeasi specie cu ei.

OAMENI CU IMAGINATIE. Inainte sa plecam la loc inspre Bucuresti am mai dat o tura in centrul satului. Pe o cosmelie din lemn trona un afis mare cu mutra decolorata a lui Traian Basescu. Sub mutra, pe o coala de desen, un propagandist satesc se chinuise sa scrie cu carioca mov: "El e omul care va scoate corabia tarii din furtuna!". Urmariti de privirea matrozului spanchiu am trecut un pod peste paraul care strabate centrul comunei. La capatul podului am dat peste o placa de marmura alba, cu o harca sculptata pe care scria: "Toate jigodiile care s-au opus podului sa-i trazneasca Dumnezeu, fara parere de rau - Achim Petre 2002". Cum incepuse o furtuna cu fulgere, am sarit in tramvaiul care face legatura cu Sibiul, de frica sa nu ne confunde Dumnezeu cu jigodiile care s-au opus construirii podului.

"No, pana la mine in casa or stat si alte familii, va dati seama. Numa’ peretii is ramasi de la domnu’ Cioran si usile de la pimnita, ca tasu’, protopopu’, o fost om instarit si o pus usi bune de lemn care tane o veata!" - Doamna din casa lui Cioran