x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Suplimente Editie de colectie Primul Parinte al tarii

Primul Parinte al tarii

de Cosmin Babii    |    05 Feb 2007   •   00:00
Primul Parinte al tarii
INVESTIREA
Patriarhul Miron Cristea este primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.

Istoria incepe cu el. La 4 februarie 1925 devine primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, fiind instalat in noua demnitate la 1 noiembrie 1925. Miron Cristea reprezinta o figura emblematica atat a Bisericii Ortodoxe Romane, cat si a istoriei Romaniei.

O CEREMONIE UNICA. Investirea in functie a lui Miron Cristea a reprezentat un eveniment deosebit de important din mai multe puncte de vedere. La 18 decembrie 1919, primul parinte al tarii fusese ales mitropolit primat al Romaniei intregite, iar in ziua urmatoare investit si inscaunat. Inscaunarea lui Miron Cristea in functia de patriarh insemna atat o victorie a Bisericii Ortodoxe Romane, cat si a intregii tari. Romaniei i se confirma inca o data taria unirii si recunoasterea internationala, precum si statornicia Bisericii romanesti. La Arhivele Nationale gasim "Programul Ceremoniei pentru Investirea Inalt Prea Sfintitului Dr. Miron Cristea, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane", tiparit la "Imprimeria Statului". Conform documentului, programul consta in: "Sambata, 31 Octomvrie 1925, la ora 19, se va oficia priveghere in biserica catedrala a Patriarhiei. Vor asista: I.P.S. Patriarhul Miron Cristea. I.I.P.P.S.S. delegati ai Bisericilor ortodoxe, membri ai Sf. Sinod, Cler si popor (...)."

DE LA REGE. La 2 noiembrie 1925, "(...) la ora 11 investitura va fi data primului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane de catre M.S. Regele in sala Tronului cu ceremonialul prescris. Dupa terminarea ceremoniei, I.P.S. Patriarh, nou investit, va fi recondus la Sf. Patriarhie in procesiune pe jos.(...)" La ceremonia de la Palatul Regal au participat: I.I.P.P.S.S. Oaspeti ai Bisericilor ortodoxe straine. Membri ai Sf. Sinod imbracati in odajdii arhieresti. Domnii Ministrii, Domnii Ministrii ai Statelor Straine, Domnii Parlamentari, Inalta Curte de Casatie si Justitie etc(...)"

STUDIILE SI ACTIVITATEA PASTORALA ALE LUI MIRON CRISTEA

Dupa luarea bacalaureatului si absolvirea Academiei Teologice din Sibiu a fost numit, in 1890, invatator la Orastie si a inceput sa colaboreze la Telegraful Roman. In anul urmator este trimis cu o bursa de Mitropolia din Sibiu sa studieze literele si filosofia la Universitatea din Budapesta, unde obtine titlul de doctor in filologie la 15 mai 1895 cu o teza despre Mihai Eminescu. Ca student colaboreaza la ziarele Tribuna, Dreptatea si Gazeta Transilvaniei si este ales secretar al Societatii studentesti "Petru Maior". A fost secretar eparhial la Sibiu in perioada 1898-1900.
In 1902 a fost ales consilier mitropolitan, slujire in care s-a distins si ca un bun chivernisitor si organizator. A fost hirotonit diacon la 30 ianuarie 1900, tuns in monahism la 23 iunie 1902, la Manastirea Hodos-Bodrog de langa Arad, cand a primit numele monahului Miron, iar in vara anului 1903 a fost hirotonit ieromonah. In decembrie 1902 a fost ales episcop al Caransebesului. Hirotonit arhiereu la 3 mai 1910, a fost instalat in scaun la 8 mai, acelasi an.

REPERE BIOGRAFICE

S-a nascut acum 130 de ani, la 18 iulie 1868, intr-o familie de tarani romani din Toplita, de pe cursul superior al Muresului. La botez a primit numele Ilie, dupa dorinta nasului sau, ciobanul marginean Ion Herta din SiIistea Sibiului, care l-a inchinat de la inceput preotiei. Stramosii sai erau originari din satul Deleni (numit mai inainte Potoc), de unde biraul Vasile Cristea, plugar vrednic si darz, urmarit de persecutiile baronului Kemeney, caruia n-a vrut sa i se supuna, a fost silit sa pribegeasca in partile de sus ale Muresului.

RUGACIUNEA UNIRII

Dupa razboi, in framantarea unirii Ardealului cu Patria-mama, a luat parte la 1 decembrie 1918 la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia, invrednicindu-l Dumnezeu sa dea, in calitate de episcop al Caransebesului, binecuvantarea Bisericii stramosesti pentru Actul Unirii si sa inalte catre cer rugaciunea de lauda si de recunostinta a neamului, care se vedea ajuns la ceasul mult asteptat al libertatii. (Informatii preluate de la Biroul de Presa al Patriarhiei Romane)

  • Articol realizat cu sprijinul DANIC
  • ×