Eroii revolutiei (11)

LUMINA ZILELOR MELE TRISTE

Poate se va scrie si despre el. Si el este Ă«ErouĂ», este Ă«Eroul meuĂ». Copilul meu. Lumina zilelor mele triste. A sperantelor mele risipite in vant! A fost un tanar de 19 ani, ca toti ceilalti, a fost un visator, care a crezut ca va fi mai bine... A venit acasa abatut, povestind ororile ce s-au petrecut: oameni impuscati, tancuri ce-au intrat in multime. A mancat foarte nelinistit, in fuga. La televizor se tot cereau ajutoare, spre seara s-a imbracat mai gros, si-a luat actele la el, niste bani si a plecat. De atunci nu l-am mai vazut. S-ar putea scrie multe, multe, dar la ce folos? (Elisabeta Tentzer, mama eroului martir Virgil Sorin Anghel) (*)

TATAL A PLECAT DUPA FIU

Exista ceva mai crud decat sa vorbesti despre fiul tau la trecut?! Dar fiul meu, Gelu Girlea, a fost, este si va fi mereu viu in inima mea, in sufletul meu, in gand, in intreaga mea fiinta, in enigmatica existenta si daruire a naturii, in minunile lui Dumnezeu Atotputernic si Iubitor, in infinitul cerului si in adancul marilor. Avea 20 de ani, doua luni si 22 de zile. Mai avea 20 de zile de armata... La un an dupa fiul sau a decedat si tatal. (Maria Girlea, mama eroului martir Gheorghe Girlea) (*)

ULTIMA IMAGINE A FIULUI

A stat intins cam o jumatate de ora. A venit langa mine: Ă«Nu pot sa dorm, mama. Am inaintea ochilor imaginea copilului zdrobit de tanc... Nu pot sa fiu las! Nu plec pentru mine sau pentru tine. Pentru toti plec! Intelegi?Ă». Nu-mi puteam stapani plansul. Victor avea lacrimi in ochi si se straduia sa-mi zambeasca. E ultima imagine a copilului meu... Acum, locul acela din camera, in care am avut ultima discutie, imi apare mereu. Ca atunci, cu ochii plini de lacrimi si cu zambet chinuit in coltul gurii... Stam de vorba, in felul nostru... (Rozalia Stefanov, mama eroului martir Victor Stefanov) (*)

ROMANIA DIN CERURI

• EROII REVOLUTIEI (12)