Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Nu putem examina tăcerea fără să ne gândim și la modul în care i-am redus pe alții la tăcere. Poate că acum vă gândiți: Hei, dar eu nu am nimic de-a face cu problema asta. Eu sunt cel care a fost redus la tăcere. Sunt ultima persoană care ar intenționa vreodată să reducă la tăcere pe altcineva. Eu sunt o persoană bună. Sigur, există oameni care îi reduc pe alții la tăcere, dar eu nu sunt unul dintre ei. Majoritatea dintre noi suntem buni, dar adesea - în mod intenționat sau nu - îi reducem la tăcere pe alții. Inclusiv eu am făcut asta. Puteți fi o persoană bună și totuși cineva din viața voastră să se simtă nevăzut, necunoscut, neauzit și subestimat de voi. Puteți fi un lider de impact și totuși să nu știți cum să vă purtați cu angajații care arată, vorbesc și lucrează diferit de voi.”, apreciază cercetătoarea Elaine Lin Hering în studiul „Renunță la tăcere” (Editura Lifestyle, 2024).
O opțiune iluzoriu de atractivă
Mai departe, pe firul tăcerilor (analizate): „Puteți vrea să construiți o lume în care oamenii să aibă conversații sincere, care să împiedice crizele și să sprijine dezvoltarea personală și totuși să existe persoane care vă ocolesc fără să vă dați seama și care vă ascund informații. Puteți fi niște oameni de încredere și alții tot nu vor crede că nu le veți face rău. Mulți dintre noi au cele mai bune intenții. Ne străduim din greu să încurajăm formarea de echipe sănătoase și crearea de familii iubitoare și de comunități consistente. Să auzim că eforturile noastre cele mai mari nu sunt așa cum ar trebui să fie ne poate însă descuraja și demotiva. Acesta este momentul în care tăcerea poate fi o opțiune iluzoriu de atractivă”.
În fuga de rănilor
Mai limpede? „Menținând statu-quoul, tăcerea oferă predictibilitate, stabilitate și un sentiment de siguranță într-o lume care adesea pare să scape de sub controlul nostru. Dacă nu aud că lucrurile pe care le fac nu le convin altora, pot lesne presupune că totul este în ordine. Dacă nimeni nu spune că vede lucrurile diferit, atunci nu există niciun motiv să ne gândim că ar putea exista un alt mod de a vedea lucrurile sau că este necesară o schimbare. Tăcerea ne oferă luxul ignoranței. Ca oameni, ne concentrăm (sau ne fixăm) pe momentele în care cei din jurul nostru ne-au redus la tăcere, când ni s-a spus să ne ținem gura sau ne-am simțit doborâți. Este în natura umană să ne amintim de locurile și spațiile în care am fost răniți și să ne ferim de locurile și spațiile în care i-am rănit pe alții”.
Creierul (ne) adaptează amintirile
Cum anume funcționează acest mecanism extraordinar? „Creierul nostru nu facilitează codificarea și recupera(rea) amintirilor nedorite, pentru a ne ajuta astfel să rămânem funcționali. Pur și simplu blochează evenimentele care ne-au generat stări neplăcute, stânjenitoare, frustrante”. Mai mult: „Psihologii și economiștii de la Yale au descoperit că oamenii au tendința de a-și aminti că au fost mai buni cu ceilalți decât au fost în realitate”. Uluitor! „Creierele noastre își adaptează amintirile, astfel încât să putem evita să ne simțim prost în legătură cu propriul comportament. A ne aminti deformat momentele în care nu am fost cei mai buni reprezintă o modalitate de a ne menține imaginea morală de sine”.
Garda jos!
Încheierea: „Tăcerea față de oameni și reducerea acestora la tăcere înseamnă că nu trebuie să văd sau să iau în considerare părțile mele potențial urâte. Dar, dacă ne dorim o lume care să sprijine oamenii, tocmai acelea sunt părțile din noi înșine pe care trebuie să le vedem. Fac un apel către noi toți să lăsăm garda jos. Având în vedere numeroasele roluri pe care le jucăm și relațiile pe care le avem, putem atât să fim reduși la tăcere, cât și să reducem oamenii la tăcere, la un moment dat”.
„Tăcerea ne oferă luxul ignoranței”, Elaine Lin, cercetătoare
„Psihologii de la Yale au descoperit că oamenii au tendința de a-și aminti că au fost mai buni cu ceilalți decât au fost în realitate. Creierele noastre își adaptează amintirile, astfel încât să putem evita să ne simțim prost în legătură cu propriul comportament”, Elaine Lin, cercetătoare
Citește pe Antena3.ro
