Jos pălăria, domnilor!

O zi din săptămăna trecută. Nu contează care zi, căci toate sunt la fel. Părjolite. Nesuferite. Puturoase. Pe la trei după-amiaza, trec cu maşina redacţiei pe bulevardul Mircea Eliade spre strada Barbu Văcărescu.

O zi din săptămăna trecută. Nu contează care zi, căci toate sunt la fel. Părjolite. Nesuferite. Puturoase. Pe la trei după-amiaza, trec cu maşina redacţiei pe bulevardul Mircea Eliade spre strada Barbu Văcărescu. In afara cătorva maşini nervoase, totul este incremenit: frunza, aerul, praful, văntul... Ne apropiem de semaforul care sare de la galben la roşu, precum codurile de caniculă pe harta ţării. Rulăm incet, suficient ca să-mi dau seama că e real ce se intămplă pe trotuar. O femeie, sărită bine de 70 de ani, se inmoaie precum ceara şi se prăbuşeşte pe molozul colţuros. Prinde sub ea o mănă şi sacoşa cu două iaurturi şi păine. Uimitor, la cele aproape 40 de grade Celsius, femeia este conştientă şi incearcă să se ridice de pe asfaltul criminal. Nu mai are insă atăta vlagă ca să facă faţă efortului. Şi se lipeşte cu obrazul direct pe beton. Scena s-a topit rapid, sub ochii celorlalţi şoferi opriţi la semafor. Doi bărbaţi dintr-o maşină REBU sar precum panterele. Ambii au sticle cu apă rece. Ajungem şi noi, in timp ce cei doi muncitori ridicau deja corpul moleşit al femeii. Are răni săngerănde pe braţ, picior, iar jumătatea dreaptă a feţei este congestionată. O răcorim cu apă rece, o scuturăm de praful fin şi fierbinte, ii aranjăm părul coliliu, zburlit in timpul căzăturii. Bărbaţii profită de acest răgaz spre a mai aduce apă salvatoare. Sunt sprinteni, tineri, cu pielea maronie de soare şi din naştere. Femeia este lucidă, dar contrariată de ceea ce i se intămplă. Crede că nu ea, ci altă femeie s-a hazardat să iasă la cumpărături pe o asemenea vipie. Chiar dacă nu prea e momentul, nu mă pot abţine să nu aflu ce anume a mănat-o pe femeie pe străzi la vremea aceea. "N-are cine să-mi aducă o păine, maică!", mă lămureşte femeia. Amuţesc. Un bărbat de la volanul unei maşini se oferă să o ducă acasă. Bătrăna mulţumeşte fără cuvinte străinilor din jurul ei şi dispare. Şi totuşi in aer parcă se aude: Jos pălăria, domnilor, pentru ajutor!