Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Copiii mici debordează de imaginaţie. Pe lângă miile de întrebări cu care își asaltează părinții ori bunicii, ei mai au un obicei: acela de a-și face prieteni imaginari. Poate fi un personaj dintr-o poveste sau un film, un animal sau o creatură concepută de ei, care le stă mereu alături sau care le apare și dispare. Vârsta la care micuții încep să-și creeze amici virtuali începe la aproximativ trei ani și ține, de obicei, până la vârsta şcolară. Bineînțeles că adulții sunt speriați de aceste gânduri, mai ales când își văd copiii vorbind „singuri” sau când sunt puși să lase un loc liber la masă pentru a sta și „amicul”, dar acest comportament este benefic pentru cei mici, susțin cercetătorii. Să vedem lucrurile bune.
Îl ajută să comunice
Nu întâmplător prietenii imaginari apar pe la vârsta de trei - cinci ani, într-o perioadă în care copiii îşi extind vocabularul. Un studiu american a arătat că micuţii care au prieteni imaginari îşi dezvoltă limbajul, sunt mai creativi şi învaţă mai uşor diverse lucruri sau o limbă străină. De asemenea, aceşti copii devin mai independenţi de adulţi, mai empatici şi mai cooperanţi în colectivitate. Prin urmare, oricât de fioros ar părea prietenul inventat de copilul tău, acesta este un personaj pozitiv, care îl ajută în dezvoltare.
Demonstrează o imaginaţie bogată
Nu există dovezi care să arate că prezenţa unui prieten imaginar este semnul unui IQ ridicat. Totuşi, este o certitudine că acei copii care au astfel de companioni sunt mai empatici, deoarece au abilitatea de a se pune în locul celor creaţi de el. De asemenea, copiii care îşi imaginează prieteni tind să fie mai plini de imaginaţie. Nu este cazul ca părinţii să se îngrijoreze de existenţa vreunei suspiciuni de boală mintală. Nu este acelaşi lucru cu tulburarea de identitate disociativă sau tulburarea de personalitate multiplă, care se înregistrează în cazul extrem de rare.
Depăşeşte mai uşor situaţiile stresante
Intrarea la grădiniţă, mutarea dintr-o locuinţă în alta sau pierderea unei persoane dragi pot fi evenimente la care copiii par să se adapteze mai uşor, dar care pot fi stresante pentru ei. În astfel de conjuncturi, este posibil să apară prietenul imaginar care îi îngrijorează pe părinţi, când, de fapt, ar trebui să-i liniştească. Este doar o modalitatea isteaţă de a face faţă unor provocări şi de a-şi păstra sănătatea emoţională. Uneori, prietenii imaginari ar putea să apară în lipsa unui frate sau să umple un gol pe care alţi amici de joacă nu-l ocupă. Te surprinde când îţi cere să faci loc la masă pentru amicul inventat? Intră în jocul lui şi acordă-i atenţia pe care ţi-o cere de fapt, prin această rugăminte de a fi atentă la el.
Când încep problemele
Totuși, există și cazuri în care copilului îi trebuie impusă o limită în ceea ce privește prietenii imaginari. De exemplu, atunci când dă vina pe amicul său ireal pentru o boacănă ori pentru comportamentul său greşit. În acest moment, trebuie să înveţe că este responsabil pentru propriile fapte, fără să dea vina pe nimeni altcineva. De asemenea, trebuie să intervii atunci când ajunge să prefere să-şi petreacă timpul cu prietenul imaginar în loc să se joace cu prietenii reali de vârsta lui. În principiu, copiii care au amici imaginari tind să fie mai sociabili decât ceilalţi copii, așa că dacă refuză compania altor copii este posibil să aibă nevoie de intervenţia unui psihoterapeut, deoarece e vorba despre o anxietate socială. Circa 12% dintre oameni de pe întregul glob suferă de această formă extremă de timiditate, care se manifestă prin nelinişte și nesiguranţă în anumite situaţii sociale.
Amicii virtuali pot rămâne câțiva ani alături de copil
Prietenii imaginari dispar, de obicei, până la vârsta de nouă ani, dar în unele cazuri persistă. De cele mai multe ori, pleacă pe nesimţite, aşa cum au venit, pe măsură ce copiii cresc. În unele cazuri, nu dispar cu adevărat, dar copilul va înceta să mai vorbească despre ei, de teamă să nu fie luat în râs. Chiar dacă persistă, nu există motive de îngrijorare. Agatha Christie a mărturisit că avea prieteni imaginari chiar şi când era deja un adult.
