Am picat la examen!

Esecul la examene este poate primul episod de acest gen din viata unui tanar. De aceea el il resimte ca si cum ar fi cel mai grav. "Nu sunt bun de nimic... Daca acum, cand am invatat atat de mult, nu am reusit, niciodata nu voi fi in stare sa obtin ceea ce vreau..." Tinerii care nu au obtinut rezultatele la care se asteptau reactioneaza negativ in fata acestei experiente.

"Mai intai trebuie sa definim termenul de esec. Dupa parerea mea nu putem vorbi de un esec cu mari implicatii psihologice decat in cazul adolescentilor care au depus eforturi pentru a invata, care s-au straduit si au fost motivati, dar care au obtinut rezultate neasteptat de mici", crede Marina Cavassi, psiholog principal in cadrul Ambulatoriului de Specialitate al Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii "Grigore Alexandrescu". In functie de nivelul de aspiratie al copilului, trairea acestui esec in plan psihologic poate fi mai dureroasa in cazul celor care se asteptau, de exemplu, sa ia 9 si au luat 8,50. Tinerii insuficient sau inegal pregatiti, care chiar rateaza examenul, nu au asteptari prea mari si deci nu sufera prea mult.

Parintii si profesorii

In primul rand conteaza foarte mult setul motivational cu care a pornit la examen adolescentul. Iar aici un rol esential il au familia, profesorii si chiar si meditatorii. Pentru ca tinerii merg la examene cu ideea ca trebuie sa ia o anumita nota, pe care le-a configurat-o in minte profesorul de la meditatii: "Tu esti de 9", de exemplu.

Intre nivelul de pregatire al copilului si performantele la examen intervin foarte multe variabile. Unele tin de adolescent: maturitatea lui emotionala si capacitatea de a face fata unei situatii de examen, care este destul de stresanta. Unii tineri, care sunt mai fragili emotional, reactioneaza disproportionat in preajma examenului, chiar daca s-au pregatit foarte bine. Ei au reactii care uneori le scad drastic performantele intelectuale: fac blocaje emotionale, nu reusesc sa se mobilizeze, au o incredere scazuta in fortele proprii. Alti factori tin de parinti, pentru ca exista familii care au o atitudine total gresita fata de copiii lor. Parintii fac presiuni psihologice mult prea intense, de genul: "Nu inveti suficient, n-ai sa iei examenul!" Tanarul va resimti astfel o stare negativa, care isi pune amprenta asupra comportamentului si atitudinii sale in situatia de examen. Parintii trebuie sa ii explice tanarului ca examenul este practic o modalitate de a-ti demonstra tie, dar si celorlalti cat poti si cam pe unde te plasezi. Este practic o confruntare, mai intai de toate cu tine insuti si apoi o comparatie cu ceilalti. Unii parinti insa, din dorinta de a avea un copil de nota 10, au o atitudine care dauneaza.

In plus, o a treia categorie de variabile care influenteaza rezultatele la examen o constituie factorii de context, care pot aparea la orice examen: tanarul poate sa aiba parte de profesori antipatici sau de o comisie cu o atitudine descurajatoare. Toate aceste lucruri sunt cauze care duc intr-o masura mai mare sau mai mica la scaderea randamentului in timpul examenului si la experienta unui esec.

Nedreptati

"Exista de asemenea si situatia in care unii parinti ii platesc pe profesorii examinatori pentru obtinerea unor note mai bune. Sunt foarte multi tineri care nu depun absolut nici un efort de a invata pentru examene, pentru ca stiu de la parinti ca li se plateste examenul", arata psihologul Marina Cavassi. Este evident ca cei care dau bani vor ocupa locul unuia care a invatat, dar care nu si-a platit notele. In acest caz apare sentimentul de nedreptatire care, din punct de vedere psihologic este un sentiment dificil pentru multi tineri. "Sunt copii care traiesc o reala suferinta si probabil ca este prima confruntare cu marile nedreptati ale vietii. Tinerii sunt nevoiti sa isi asume aceasta situatie nedreapta", spune cu regret psihologul.

Sfatul psihologului "Trebuie sa iti sustii copilul, sa il incurajezi", ii sfatuieste psihologul pe parinti. "Sigur ca, daca este un copil dificil, parintii trebuie sa il scoata din lumea lui si sa il readuca in mediul scolar." Insa daca adolescentul invata, se straduieste, depune efort, e motivat, nu este deloc recomandat ca peste efortul acesta si peste emotiile specifice oricarui examen sa se mai adauge si reprosurile familiei. "Nu faci suficient, nu inveti cat trebuie si deci nu ai sa reusesti" sunt fraze care de regula influenteaza decisiv si in mod negativ psihicul tinerilor. Acest tip de atitudine nu ii ajuta pe adolescenti sa functioneze la nivelul capacitatilor reale. Parintii trebuie sa-si dea seama ca doar prin incurajari pot obtine rezultatele dorite.

MOTIVATIA. Psihologul Marina Cavassi spune ca "familia nu este vinovata, dar este in mare masura raspunzatoare de sentimentele negative pe care le traiesc copiii: de stresul care se acumuleaza inaintea examenelor, de teama, de problemele emotionale pentru care ajung chiar la psiholog". Unii parinti au exigente exagerate, exista mame anxioase care induc aceasta stare si copilului lor.