Infarct miocardic... sau nu?!

Anual, creşte numărul persoanelor care primesc acest diagnostic

Infarctul miocardic este una dintre cele mai periculoase afecţiuni, un adevărat stigmat al lumii contemporane. În ciuda metodelor avansate de tratament, a mediatizării cauzelor şi metodelor de prevenţie, anual un număr mare de persoane primesc acest sumbru diagnostic. Infarctul se produce prin blocarea fluxului de sânge prin arterele coronare, cu afectarea sau distrugerea porţiunilor respective de ţesut, fenomen fatal dacă nu se intervine rapid.

Infarctul miocardic se poate prezenta sub o formă clasică tipică, prin durere puternică, prelungită peste o jumatate de oră-o oră, în partea centrală a toracelui, care nu cedează la tratamentele pe care bolnavul le ia în mod obişnuit şi nu se ameliorează în timp. Durerea poate iradia în umăr, braţ, degete, spate, mandibulă, dinţi şi este însoţită de dispnee (respiraţie dificilă), tulburări de ritm cardiac, greţuri, vărsături, transpiraţii. Alteori, durerea poate fi situată în partea superioară a abdomenului sau, la femei, poate lua aspecte particulare, extrem de înşelătoare: dureri abdominale sau arsură retrostenală, balonare, indigestie sau senzaţie de oboseala inexplicabilă.

În ciuda dramatismului simptomelor şi a tabloului clinic caracteristic, există numeroase afecţiuni, unele grave, altele banale, care pot mima infarctul miocardic: embolia pulmonară, pericardita acută, pneumonia, refluxul gastro-esofagian, colecistita acută, pancreatita acută şi chiar un atac de panică. Acestea din urmă sunt destul de răspândite, astfel se apreciază că 20% din populaţie a avut un astfel de atac măcar o dată în viaţă şi cam 25% din cei care se prezintă într-un serviciu de urgenţă cu suspiciunea de infarct au de fapt un astfel de atac de panică. Se manifestă prin senzaţie de frică intensă şi nejustificată, de moarte sau rău iminent, cu palpitaţii, durere toracică (dar mai puţin intensă ca în infarct), respiraţie frecventă şi superficială, agitaţie, senzaţie de nod în gât, greaţă, dureri abdominale, ameţeală, transpiraţii. Spre deosebire de infarct, simptomele ating maximul în zece minute, după care dispar treptat într-o jumătate de oră sau o oră, însă se pot repeta. Atacul poate fi o manifestare singulară sau poate fi o expresie a unei afecţiuni mai complexe - o tulburare anxioasă generalizată, cu stare de îngrijorare persistentă şi greu de controlat, nelinişte, agitaţie, oboseală nejustificată, dificultăţi de concentrare, iritabilitate, cefalee, tensiune musculară etc.

Perspectiva unui infarct este prea gravă pentru a fi exclusă, din teama de a nu fi etichetat drept ipohondru, chiar dacă aţi avut atacuri repetate de panică în trecut. Pe de altă parte, afecţiunea cardiacă şi cea psihică (tulburarea anxioasă) pot evolua complet independent şi una nu o exclude pe cealaltă, mai ales că ambele predomină la persoanele de peste 45-50 de ani.  Pe de altă parte, dacă în urma prezentarii "la urgenţă" pentru un fals infarct miocardic medicul vă sugerează un consult psihiatric, pentru o eventuală afecţiune anxioasă nu trebuie să vă simţiţi jignit sau să îi ignoraţi recomandarea, deoarece, netratată, această maladie vă poate afecta din punct de vedere personal, social şi profesional. Mai mult, studii desfăşurate pe o perioadă de 20 de ani au arătat că există o conexiune importantă între tulburarea anxioasă, stresul emoţional pe care îl implică şi dezvoltarea unei patologii organice, în special de natură cardiovasculară.