Osteoporoza de la unele medicamente şi boli

Diabetul tip I este asociat cu o scădere a densităţii osoase

Osteoporoza de vârstă, de me­no­pau­ză, de vicii, vezi aici fumatul şi al­coo­lul etc... Dar mai este o osteopo­ro­ză care vine din unele boli sau me­di­ca­mente.

Osteoporoza este o afecţiune ca­racterizată prin scăderea densităţii oaselor, fragilizarea acestora şi creşterea riscului de fractură, aceasta fiind responsabilă de 80% dintre fracturile apărute după vârsta de 50 de ani.

Factorii de risc sunt vârsta, instalarea menopauzei, fumatul, consumul de alcool, configuraţia osoasă individuală mai delicată, mai puţin solidă, formată în primele decade de viaţă.

Femeile au un risc mai mare de osteoporoză (5/1), din cauza scăderii nivelului de estrogeni la menopauză (hormon cu rol important în asigurarea structurii osoase) şi unui schelet în general mai fragil, dar o dată cu înaintarea în vârstă nici bărbaţii nu sunt scutiţi de acest fenomen.

Există însă şi maladii cronice care se asociază cu un risc crescut de osteoporoză. Din cauze încă incomplet elucidate, diabetul zaharat de tip I induce  o scădere a densităţii osoase, prin  reducerea formării  osului. Acest lucru este cu atât mai periculos cu cât diabetul de acest tip se instalează la vârste tinere, când osul este în plin proces de formare, lucru care împie­tează asupra dezvoltării osoase optime.

Lupusul şi poliartrita reumatoidă sunt boli cronice de natură autoimună (în care organismul îşi atacă propriile ţesuturi). Acest lucru determină inflamaţie, iar aceasta - osteoporoză. De asemenea, pacienţii respectivi sunt obligaţi să urmeze un tratament de lungă durată cu corticosteroizi, hormoni care scad formarea osoasă.  

Hipertiroidismul se caracte­rizează prin sinteza crescută de hormoni tiroidieni, care accelerează ciclul de remodelare osoasă, lucru care, după 30 de ani, are ca rezultat pierderi ale masei osului. Hiperparatiroidismul (nivel crescut de hormoni paratiroidieni, sintetizaţi de paratiroide, glande aflate în vecinătatea tiroidei) conduce la acelaşi fenomen.

Mai multe afecţiuni digestive se sol­dează cu acelaşi efect: boala Cro­hn, colita ulceroasă, boala celia­că, fi­broza chistică, afecţiuni hepa­tic­e cro­nice. Boala celiacă este o alergie la gluten (o proteină din grâu) care a­fec­­tează mucoasa digestivă şi in­ter­feră cu absorbţia de calciu şi vita­mi­na D, elemente esenţiale în sinte­za o­soa­să, lucru cu atât mai grav cu cât afec­ţiunea debutează în copilărie, în mo­mentele cruciale ale construc­ţiei osoase.

Astmul bronşic şi scleroza multiplă prezintă, de asemenea, un risc de osteoporoză, generat însă de folosirea corticoterapiei şi de scăderea capacităţii de efort, fiind ştiut că exerciţiul fizic are şi el un rol important în sinteza osului.

Unele medicamente folosite pe termen lung prezintă şi ele acest efect advers: corticosteroizii (luaţi pe cale generală), chimioterapicele, unele anticonvulsivante, heparina, unele antiacide folosite în tratamentul ulcerului (inhibitori de pompă de protoni) etc.

Fumatul favorizează osteoporoza prin mai multe mecanisme: afectarea vascularizaţiei locale, distrugerea osteoblastelor (celule responsabile de formarea osului), creşterea radicalilor liberi, perturbări hormonale care afectează hormonii  implicaţi (estrogeni, calcitonina tiroidiană şi cortizol).

Alcoolismul interferă în metabolismul calciului şi determină modificări hormonale (creşteri ale parathormonului şi cortizolului, deficit de testosteron, la bărbaţi, şi tulburări ale ciclului menstrual, cu deficit de estrogeni, la femei).