Picior de plastic, dar deştept

O fată plină de viaţă, pe numele ei Cristina, se grăbea mergând zorită pe un trotuar. Doar dacă te uitai cu mare atenţie la umbletul ei, observai o uşoară şchiopătare. Dezinvoltă, fără nici un complex, Cristina îşi spune povestea destinului ei şi sigură pe ea, ca un om deştept, îşi ridică capul pantalonului de pe piciorul drept.

De-abia atunci observi cu mirare că tânăra plină de viaţă şi mamă a unui băieţel are piciorul tăiat imedit sub genunchi. O proteză deşteaptă însă i-a făcut cadou iarăşi mersul după ani de zile de stat la pat din cauza unui accident.

Şansa
Traumatismul i-a fracturat şi oasele, şi coloana vertebrală, iar Cristina n-a mai putut să meargă. După amputarea gambei, i-a fost pusă o proteză modernă de picior de către campionul protezării Dan Fridrich. Această proteză reuşeşte să îndeplinească multe dintre mişcările piciorului. Proteza îi permite chiar să rotească laba piciorului, îi permite chiar să alerge. Laba piciorului, făcută din fibre de carbon elastice, îi dă voie să urce scările, să se ridice pe vârfuri, să ruleze talpa protezei în timpul păşirii precum un picior normal. Au evoluat semnificativ tipurile de proteze. Cristina demonstrează cum. Îmbrăcând acel ciorap de silicon şi restul anexelor făcute şi din extract obţinut din planta Aloe Vera, ciotul de picior nu este deranjat de asamblarea în proteză. Deci se realizează unul dintre marile deziderate, ca proteza să nu rănească carnea bontului de picior la locul de asamblare. O serie de perfecţionări ale protezei fac serviciul de a goli de aer cupa protezei, astfel încât ciotul de picior ajunge chiar în vid să se potrivească exact cu proteza. Şi astfel bucata de picior rămasă după amputare nu joacă în cupa protezei şi nu este rănită carnea în timpul mersului.  

Dar pentru această armonizare foarte bună a protezei cu restul de picior, în primul rând trebuie meşteşugul, trebuie arta unui mare specialist de a construi o proteză adaptată perfect la conformaţia a ceea ce a mai rămas din picior. Dar mai trebuie ceva, lucru accentuat de campionul protezelor Dan Fridrich: bontul piciorului amputat, adică, ciotul rămas după tăierea piciorului, trebuie cu atenţie pregătit pentru a nu fi umflat, pentru a nu avea edeme, adică acumulare de lichid în ţesuturi. Şi pentru asta ciotul piciorului trebuie îmbrăcat într-un ciorap elastic şi apoi înfăşat în benzi elastice, care să preseze şi să dezumfle rămăşiţa de picior. Tocmai pentru a aduce bontul de picior la o dimensiune stabilă, pacientul trebuie să-şi facă masaj pentru împrăştierea limfei şi să facă exerciţii de gimnastică pentru vigoarea ţesuturilor şi a muşchilor.