Slăbirea prostească

Nu există publicaţie aflată pe tarabele chioşcurilor care să nu umple o pagină cu sfaturi de slăbire. De cele mai multe ori, cei care recomandă curele de slăbire din păcate nu sunt medici. Se pricep la diete şi mecanicii auto, şi funcţionarii la fisc, şi antrenorii de tir, şi impiegaţii de mişcare din gări uitate de lume, şi un cuscru din Huşi, şi o vecină de la blocul D4.

Problema se pune astfel, nu cumva e periculos să urmezi sfaturile unui amator în ale nutriţiei şi să te supui unui regim alimentar recomandat de toţi ştiutorii de ocazie? Fiindcă regimul alimentar este o chestiune de uriaşă importanţă pentru sănătate. Slăbitul nu se face cu heirupul, nu-i o mare scofală să te lauzi că ai pierdut 30 de kilograme într-o lună, pentru că rişti să dai peste cap toată maşinăria organismului. L-am întrebat pe un important profesor de medicină, pe prof. dr Mihai Voiculescu, şeful Centrului de Medicină Internă de la Spitalul Fundeni, la ce trebuie să se gândească un om înainte de a purcede la o cură de slăbire?  Atunci când eşti obez şi pui pe tine multe kilograme nedorite, trebuie să înţelegi următoarele: când te îngraşi crescând masa corporală, plămânii nu au cum să sporească volumul de oxigen trimis în tot organismul. Când te alegi cu multe kilograme în plus, inima nu capătă un muşchi suplimentar de pompare a sângelui pentru kilogramele în plus. Rămânând la aceleaşi capacităţi, plămânii şi inima sărăcesc aportul de oxigen şi sânge hrănitor, prejudiciind alimentarea ţesuturilor. Oamenii care au mai mult de 20% din greutate trebuie să înţeleagă că li se sclerozează rinichii şi se iveşte insuficienţa renală.  Un lucru este demonstrat de ştiinţă fără tăgadă. Şi anume că adunarea de kilograme peste greutatea normală creează dezechilibre între plămâni, inimă, ficat şi rinichi.