Poveste de sambata seara

Unui batran, care nu voia, cu incapatanare, sa creada in maretia Domnului, un inger ii aparu intr-o noapte si ii spuse: "Ai acum sansa sa vezi! Vei putea fi martor la lucrarea Lui, dar pentru asta va trebui sa accepti o conditie

In acea sambata trecusem, cred, prin toate starile. De la speranta la fericire si recunostinta coplesitoare, apoi la agonia disperarii si necredinta. L-am cautat, l-am gasit, l-am vazut... murise.

Se innoptase, stateam pe marginea patului intr-o chilie rece si priveam in gol refuzand sa cred in acea realitate... refuzand sa mai cred in ceva... A venit atunci o maicuta care a incercat sa ma aline spunandu-mi o poveste cu talc. Am auzit-o, desi respingeam orice cuvant sau gest de alinare. Sa-mi fie cu iertare daca nu va fi spusa intocmai, insa talcul e inca la locul lui!

Unui batran, care nu voia, cu incapatanare, sa creada in maretia Domnului, un inger ii aparu intr-o noapte si ii spuse: "Ai acum sansa sa vezi! Vei putea fi martor la lucrarea Lui, dar pentru asta va trebui sa accepti o conditie: sa mergi cu mine, insa orice-ai vedea sa taci". Batranul accepta targul si, astfel, pleca cu ingerul la drum. Spre seara au poposit la o casa modesta in care gazdele i-au primit cu omenie. Aveau doi copii, iar unul era inca in scutece. Noaptea, ingerul a omorat pruncul si dis-de dimineata au plecat pe ascuns la drum. Batranul era ingrozit de cele ce vazuse, insa, conform intelegerii, n-a scos o vorba.

A doua seara au ramas la o familie un pic mai instarita. Batranul a vazut acolo, pe policioara, pus la mare cinste, un vas frumos de aur cu incrustatii. Se vedea bine ca si gazdele tare se mandreau cu o asemenea podoaba, dar aveau si un mare of - nu aveau un altfel de odor in casa. Nici un scancet de copil nu se auzise vreodata in acele odai. Au plecat inainte de a se trezi soarele, pe cand gazdele inca dormeau, insa ingerul a luat cu el si podoaba casei - vasul pretios - pe care l-a aruncat in prima apa care i-a iesit in cale. Batranul privea amarat si se tot gandea daca facuse bine sa accepte a fi martor la astfel de faradelegi, dar n-a spus nimic. Urmatoarea noapte au tras la o casa coscovita, dar plina de copii, in care saracia domnea insa in voie. si, chiar daca nu aveau decat cateva coji de paine, gazdele i-au ospetit. In acea noapte, ingerul a pus foc la temelia cascioarei si i-a trezit pe toti cei care se aflau in ea pentru a-i feri de valvataie. Apoi au purces iar la drum. Batranul a vazut, s-a incrancenat de revolta, dar n-a spus nimic.

Au mai trecut, in drumul lor, pe langa o biserica parasita, in ruina, in care ingerul a aruncat cu pietre blestemand, apoi au trecut pe langa o carciuma, iar ingerul, ce sa vezi, a binecuvantat-o! Batranul tacea din ce in ce mai greu.

In cele din urma s-au oprit si ingerul i-a spus insotitorului sau ca de-acum poate sa-l intrebe tot ceea ce pofteste. "Cum ai putut face asemenea fapte", il ocari acesta, "ai omorat un prunc, ai furat de la oameni care ne-au adapostit, ai dat foc casei amaratilor alora care nu aveau carpe pe ei de saraci ce erau, ai blestemat biserica si ai binecuvantat o taverna...! Cum poate fi asta lucrarea Domnului? Cum poate fi acesta un Dumnezeu bun si milostiv?". Ingerul il privi si dadu ingaduitor din cap. "Ai dreptate sa fii suparat, dar cand iti voi explica, vei intelege. Acel prunc pe care l-am ucis urma sa creasca si sa-si omoare fratele - , iar parintii lui l-ar fi osandit. Asa ca nici ei, si nici el nu ar fi ajuns apoi in Imparatia Lui. Acum insa pruncul se afla fericit in bratele Domnului, unde si ei vor sosi cand le va veni ceasul. Vasul pe care tu spui ca l-am hotit era un odor furat demult dintr-o biserica. De aceea, asupra acelei familii dainuia un blestem - dupa cum ai vazut: familia era stearpa. Acum, vasul a fost gasit deja de preotul bisericii, iar afurisenia a fost ridicata, asa ca in anul ce vine, in acea casa se vor auzi rasete de copil. Acelui bordei saracacios i-am dat foc, insa, cand au curatat locul, unul din copii a dat de un vas plin cu galbeni ingropat la temelie, pe care altfel nu l-ar fi gasit - acum au pornit sa-si ridice o casa trainica si vor avea pe masa mai mult decat doar paine si apa. In biserica in ruina pe langa care am trecut isi facusera cuib «ai rai» - pe ei i-am hulit si i-am gonit cu pietre, iar in carciuma cativa oameni gospodari se adunasera sa puna la cale construirea unei biserici noi si i-am binecuvantat."

Batranul asculta gandind "intr-adevar - nebanuite sunt caile Domnului" si, rusinat de mandria lui, spuse "Doamne, iarta-ma!".

Am adormit apoi chinuita de amarul cailor nebanuite, rugandu-ma in disperare: "Doamne, iarta-ma! Vlad, te rog, iarta-ma!"