Când artroza e avansată şi e deteriorată viaţa suferindului, soluţia e implantarea unei proteze în articulaţii. Bolnavul nu trebuie să întârzie protezarea, fiindcă articulaţia nu se mai reface. Când articulaţia îl împiedică pe om să-şi trăiască viaţa normal, când artroza nu mai reacţionează la tratament trebuie să intre în scenă chirurgul ortoped cu implantarea protezei. Când se întârzie protezarea suferindul îşi limitează mişcările din pricina durerii şi i se topesc muşchii. Dacă un tânăr nu se mişcă 24 de ore, coapsa lui se micşorează cu 2 cm, dar muşchii îşi revin în 24 de ore de activitate normală. Întârzierea protezării deschide uşa şi unor alte dezavantaje. Suferinzii îşi găsesc o poziţie a şoldului sau a genunchiului în care nu simt dureri şi vin cu articulaţiile strâmbe pentru că suferă şi alte articulaţii. În plus, durerile îl împing pe bolnav în depresie. Continuă să explice medicul primar, şef de lucrări, Mihai Negruşoiu, de la Clinica de Ortopedie a Spitalului Colentina. După implantarea protezei articulaţia numai doare, dar reuşita depinde 50% de recuperare care durează între 2 şi 6 luni. Recuperatorul îl învaţă pe cel cu proteză ce să facă şi ce nu, cum să coboare din pat. Li se permite aşezarea unui picior peste celălalt după 6 luni de la operaţie. După acest timp, proteza e considerată stabilizată şi se reface capsula articulaţiei. Timp de 3 luni cel operat să nu doarmă pe partea cu proteză, să nu stea pe vine şi să nu ridice mai mult de 3-5 kg.