Sistemul articular

Aparatul locomotor nu poate functiona fara articulatii, care sunt deosebit de importante datorita legaturilor pe care le realizeaza intre doua sau mai multe segmente osoase.
In componenta unei articulatii intra formatiuni fibrocartilaginoase specifice: ligamente, tendoane, meniscuri, discuri intervertebrale sau capsule articulare. Articulatiile corpului uman au structura si caracteristici diferite, adaptate la functia pe care trebuie sa o indeplineasca: miscarea. Astfel, ele sunt clasificate in articulatii fibroase (sinartroze), articulatii cartilaginoase (anfiartroze) si articulatii sinoviale (diartroze).

Unele oase sunt legate intre ele printr-un tesut fibros dens (membrane sau ligamente), care nu permite miscari. Aceste articulatii sunt sinartrozele, care la randul lor sunt de mai multe tipuri: sindezmozele, suturile, gomfazele. "Sindezmozele sunt suprafetele articulare legate intre ele printr-un ligament interosos, precum ligamentul coracoacromial care se gaseste la nivelul omoplatului", explica profesorul kinetoterapeut Florin Paunescu, de la Compartimentul de Fizioterapie si Recuperare Medicala al Spitalului Clinic de Ortopedie-Traumatologie si TBC Osteoarticular "Foisor". Suturile sunt si ele articulatii fibroase, care se gasesc numai la craniu. Gomfaza este un alt tip de articulatie fibroasa, care se gaseste intre radacinile dintilor si alveole.

Legaturile intre oase se pot realiza si prin fibrocartilaje, iar articulatiile poarta numele de anfiartroze. Acestea, la randul lor, se clasifica in simfize (tesut cartilaginos, care uneste suprafetele articulare si are forma unui disc, asa cum sunt simfiza pubiana si articulatiile intervertebrale) si in sincondraze (suprafete unite printr-un cartilaj hialin, care se gasesc la nivelul osului coxal si la articulatia sfenooccipitala).

Diartrozele

Articulatiile cu structura cea mai complexa si cu o mare varietate a miscarilor sunt cele sinoviale sau diartrozele. Aceste articulatii, cele mai numeroase din corpul uman, sunt acoperite de un cartilaj elastic, rezistent la socuri si care reduce uzura articulatiei. Elementele de legatura ale diartrozelor sunt capsulele articulare si ligamentele. Dupa forma suprafetelor articulare, diartrozele se clasifica in: plane, trohleane, trohoide, condiliene, articulatiile in sa si elipnoidesferoide. Dupa gradele de libertate in miscare, diartrozele sunt impartite in: articulatii cu un singur grad de libertate (miscari care se executa intr-un singur plan: articulatia humero-cubitala sau articulatia genunchiului), articulatii cu doua grade de libertate (articulatia carpometacarpiana si cea radiocarpiana de la incheietura mainii) si atriculatii cu trei grade de libertate, asa cum sunt cele ale soldului si ale umarului.

AFECTIUNI. Articulatiile pot suferi doua procese: unul degenerativ (artroza) si unul inflamativ (artrita). Artroza este consecinta uzurii cartilajului, care se subtiaza, diminuand astfel mobilitatea si deformand extremitatile osoase. Artrita este o inflamatie care, in functie de durata, poate fi acuta sau cronica. Articulatiile pot fi afectate si de traumatisme, cel mai des la sportivi. Tumorile pot, de asemenea, sa se dezvolte pe articulatii. Unele dintre ele sunt benigne (condrom, osteom, fibrom), altele maligne (sarcom).