x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Terapii complementare Pătlăgeaua roşie

Pătlăgeaua roşie

de Simona Lazar    |    22 Aug 2011   •   21:00
Pătlăgeaua roşie

Teofrast, unul dintre primii nostri naturalisti, sustinea ca exista o legatura stransa intre sanatatea omului si hrana obtinuta din plante si animale care cresc in zona in care acesta s-a nascut. Teoria e combatuta de unii oameni de stiinta contemporani. Totusi, aceasta teorie se bazeaza pe faptul ca a stiut ea mama-natura ce a stiut atunci cand a facut ca, in anumite zone, sa fie posibil sa creasca doar unele plante, mamifere, pasari sau pesti, respectandu-se un anumit ritm, o anumita logica a prelucrarii hranei, data de succesiunea fireasca a anotimpurilor. Stiintific poate ca nu a fost probata o astfel de teorie in ce priveste totalitatea animalelor si plantelor. Dar asta nu inseamna ca nu sunt exemple in natura care sa o sustina.

Iata, de exemplu, banala patlagea rosie sau tomata (Solanum lycopersicum). Experienta a demonstrat ca este mai bine tolerata de locuitorii din zonele cu clima calda (patlageaua rosie este originara din America de Sud, din Peru). In schimb, ea trebuie aproape eliminata din alimentatie in zonele cu un climat foarte rece, unde, de altfel, in mod obisnuit, cultivarea ei este rara.

In zona temperata, e recomandata cu precadere in anotimpul cald, cand patlageaua rosie ajunge la maturitate. Ea nu trebuie sa fie consumata in stare proaspata in anotimpul rece oricat de performante ar fi serele in care o cultivam. De altfel, in gene­ral, patlageaua rosie nu trebuie consumata in exces, in stare cruda, in nici un anotimp indiferent pe ce paralela a planetei ne-am afla, pentru ca ea poate provoca dezechilibre. Cruda, tomata trebuie abordata mai degraba ca un condiment decat ca un aliment. Si ca o curiozitate, organismul tole­reaza mai bine varietatile de rosii mici (cherry s.a.) si mai putin pe cele mari.

Cum preparam un sos de rosii aromat
Sosul de rosii, in schimb, este mult mai bine tolerat de organism. Cea mai simpla maniera de preparare – folosita in trecut de aproape toate popoarele mediteraneene, din sudul Italiei pana in Liban – e simpla: a taia rosiile in sferturi, a le adauga sare si cateva foi de dafin. Puse intr-un vas de lut, intre doua pietre, deasupra unui foc de lemne, tomatele fierbeau pe indelete, toata ziua. Din cand in cand, gospodinele invarteau in vas cu o lingura de lemn. Dupa 12-15 ore, la foc mic, continutul vasului era zdrobit intr-un mojar, apoi se punea in vase speciale. Piureul de rosii era lasat la soare, cateva zile, prin eliminarea apei asigurandu-se o buna conservare.

In zona temperata, deci si in tara noastra, exista modalitati si mai simple de preparare a unui sos tomat. Conditia este sa se foloseasca intotdeauna rosii foarte bine coapte. Se taie in patru, se pun intr-un vas de fonta, iar la un kilogram si jumatate de tomate se mai adauga un pahar de apa rece. Se adauga sare si foi de dafin. Se lasa pe foc mijlociu 20 de minute, dupa care se trec printr-o sita. Se toarna sosul obtinut din nou in vas, adaugandu-i o jumatate de capatana de usturoi zdrobit, o ceapa data pe razatoare sau tocata foarte marunt, foi de salvie, rozmarin. Se aduce la punctul de fierbere, apoi se lasa la foc potrivit, pana cand devine o pasta suficient de densa. Se pune piureul de tomate in borcane care se inchid ermetic. Se poate pastra la loc rece, chiar si sase luni. Pasta de tomate se va folosi in mancare (tocane, ciorbe, sosuri) in cantitati mici, fiind suficient de aromata pentru a da gust mancarii.

Terapii cu tomate
Chiar daca afirmam ca rosiile nu sunt bine tolerate de organism atunci cand sunt consumate in exces, totusi nu putem sa ignoram virtutile lor terapeutice.
Datorita sarurilor acide pe care le contine, patlageaua rosie poate fi recomandata bolnavilor de artrita si ateroscleroza. Patlageaua rosie mareste rezistenta organismului la infectii, ajuta in curele de dezintoxicare, purificand sangele, combatand aciditatea gastrica si putrefactiile intestinale. Contine vitamina A, fiind eficienta in lupta impotriva imbatranirii. Semintele si coaja patlagelei rosii combat constipatia. Persoanelor care au probleme in zona intestinelor li se recomanda, chiar, o cura de o saptamana cu rosii crude (cate trei-patru, mancate dimineata, pe stomacul gol, dupa care se continua cu un regim vegetarian usor, bogat in fibre).

Rosia cruda este, de asemenea, bogata in vitamina C. In ciuda 'dulcetii' aparente nu este contraindicata diabeticilor. Deoarece nu contine sare, se recomanda cardiacilor si hipertensivilor. Rosia contribuie la formarea hormonilor ­sexuali, motiv pentru care, inca din vechime, a fost conside­rata un afrodiziac.
Cura cu suc de rosii, dimineata, pe stomacul gol, are capacitatea de a revigora organismul si, de multe ori, e mai bun decat o cafea, pentru a deveni activi si energici.

×
Subiecte în articol: terapii complementare