Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Iată patru motive bine studiate pentru care oamenii sabotează lucrurile bune, bazate pe cercetări psihologice:
1. Te autosabotezi evitând vina
Unul dintre cele mai constant cercetate tipare de autosabotaj provine din ceea ce psihologii numesc autosabotare. Acesta este un comportament în care oamenii creează obstacole în calea propriului succes, astfel încât, dacă eșuează să poată da vina pe factori externi.
Un exemplu provine din analizele clasice, în care cercetătorii au observat studenți care au amânat studiul pentru un test important. Cei care au eșuat au atribuit vina în mare parte lipsei de pregătire, mai degrabă decât lipsei de organizare sau disciplină. Cei care au reușit au simțit un triumf personal mai mare.
Autosabotarea nu este pur și simplu lene sau capriciu. Mai degrabă este o strategie pe care oamenii o folosesc pentru a-și proteja stima de sine în situații în care ar putea avea performanțe „slabe” sau în care ar putea fi percepuți ca fiind inadecvați.
Este de la sine înțeles că această strategie este contraproductivă pe termen lung. Studiul menționat mai sus notează că autosaboarea obișnuită este legată de performanțe mai scăzute, efort redus și evitare care sporește în timp. Oamenii ajung să-și saboteze rezultatele pentru a-și proteja ego-ul în acel moment.
2. Te autosabotezi din cauza fricii de eșec sau de succes (sau a ambelor)
Oamenii se gândesc adesea la frica de eșec ca fiind principalul motor emoțional din spatele autosabotării. Dar cercetările indică frica de succes ca un motor egal, dar mai puțin discutat, al fenomenului. Ambele temeri pot împinge oamenii să submineze oportunitățile care sunt de fapt aliniate cu obiectivele lor pe termen lung.
Frica de eșec motivează evitarea deoarece poate proteja oamenii de auto-judecăți dure dacă lucrurile merg prost. Persoanele care se tem că eșecul le va confirma convingerile negative despre sine sunt mai predispuse să adopte tactici defensive de evitare, cum ar fi amânarea sau renunțarea prematură.
Frica de succes, deși mai puțin discutată, funcționează într-un mod similar. Ceea ce motivează această frică este anxietatea care vine odată cu consecințele succesului. Acestea ar putea fi așteptări mai marii, de la propria persoană sau de la alții, o vizibilitate sporită sau sentimentul că nu te vei mai încadra în roluri sociale familiare. Psihologi, precum Abraham Maslow, au numit acest lucru complexul Jonah: frica de propriul potențial atunci când succesul creează noi cerințe și amenințări la adresa identității.
Așadar, succesul autosabotării poate fi o modalitate de a rămâne într-o zonă de confort unde așteptările sunt familiare, chiar dacă acea zonă este nesatisfăcătoare.
3. Te autosabotezi din cauza convingerilor negative despre sine
Autosabotajul este strâns legat de modul în care oamenii se percep pe ei înșiși. Când cineva se îndoiește de valoarea sa, de capacitatea sa sau de dreptul său de a fi fericit, poate acționa inconștient în moduri care confirmă acele păreri negative despre sine.
Teoriile psihologice, cum ar fi teoria discrepanței de sine, ajută la explicarea acestui lucru. Teoria spune că oamenii experimentează disconfort emoțional atunci când sinele lor real nu se potrivește cu sinele lor ideal. Această nepotrivire poate duce la emoții negative, cum ar fi rușinea, anxietatea sau depresia. Pentru a reduce acest disconfort, unii pot evita inconștient situațiile în care aceste discrepanțe ar putea fi evidențiate, chiar dacă acele situații sunt pozitive.
De exemplu, cineva care crede în adâncul sufletului că „nu merită” succesul poate evita oportunitățile în care succesul este posibil deoarece acceptarea acelui succes ar declanșa auto-judecăți inconfortabile. Comportamentul lor nu este ilogic atunci când este privit prin prisma protejării unei identități fragile, chiar dacă rezultatul - autosabotajul - este contraproductiv.
4. Te autosabotezi pentru că te confrunți cu stresul și anxietatea
Autosabotajul apare adesea în momente de stres ridicat sau amenințare emoțională. Când oamenii se simt copleșiți, anxioși sau epuizați, sistemul lor nervos trece în moduri de protecție. În loc să meargă înainte, se retrag sau evită. Amenințarea sau incertitudinea pot reduce reglarea cognitivă și pot crește comportamentele de evitare. În situațiile de amenințare percepută, chiar dacă amenințarea este un potențial succes sau o evaluare, oamenii pot adopta în mod implicit comportamente care le par mai sigure, chiar dacă acestea subminează obiectivele pe termen lung.
În termeni practici, aceasta înseamnă că o persoană aflată sub stres cronic poate amâna, rumina sau alege o ameliorare pe termen scurt în locul unui câștig pe termen lung, sabotând efectiv progresul pentru a gestiona anxietatea în acel moment.
Ce au în comun toate aceste modele de autosabotaj
Aceste procese psihologice pot părea foarte diferite la suprafață, manifestându-se ca amânare, renunțare, retragere, distragere a atenției sau dialog interior negativ, dar au teme comune de bază:
-Dorința de a proteja stima de sine evitând situațiile în care ar putea fi expuse defectele personale percepute.
-Teama de consecințe, fie de eșec, fie de succes, care se simte amenințătoare pentru identitate sau stabilitate emoțională
-Convingeri negative interne despre valoarea de sine și competență care sunt în contradicție cu obiectivele conștiente
Strategii de reglare emoțională pe termen scurt care te consolează, în detrimentul realizării pe termen lung.
Ceea ce pare a fi „a sta în calea ta” este adesea o strategie defensivă pe care mintea ta a dezvoltat-o pentru a gestiona riscul, emoțional, social sau legat de identitate. Aceasta explică de ce autosabotajul poate părea automat și inconștient, mai degrabă decât deliberat.
Cum să NU te mai autosabotezi
Înțelegerea motivului pentru care apare autosabotajul este primul pas către schimbare. Însă progresul real vine din modificarea convingerilor și răspunsurilor subiacente, nu doar a comportamentelor: Reformulează eșecul ca feedback.
Atunci când eșecul este văzut ca o sursă de informații, mai degrabă decât ca o judecată de valoare, frica care determină sabotajul slăbește.
Construiește compasiunea față de sine. Compasiunea față de sine a fost asociată cu tendințe mai scăzute de auto-handicapare.
Tratarea cu blândețe în fața eșecurilor face mai ușoară menținerea implicării, în loc să te retragi.
Contestă convingerile despre stima de sine. Lucrează la narațiunile interne care îți spun că nu ești demn de succes.
Alinierea conceptului de sine cu obiective realiste reduce conflictul și evitarea. Dezvoltă răspunsuri adaptive la stres. Reducerea stresului cronic și îmbunătățirea reglării emoționale, prin mindfulness, sprijin social sau terapie, pot ajuta la prevenirea evitării determinate de amenințări.
Aceste strategii nu elimină în mod magic autosabotajul dar îi slăbesc rădăcinile psihologice. Scopul nu este de a eradica frica sau îndoiala, ci de a înceta să le lași să îș dicteze acțiunile, potrivit forbes.com.
Citește pe Antena3.ro
