Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Când suntem mici nu ne putem descurca fără ajutorul părinţilor. Pe măsură ce înaintăm în vârstă începem să ne manifestăm dorinţa de a fi independenţi.
Când suntem mici nu ne putem descurca fără ajutorul părinţilor. Pe măsură ce înaintăm în vârstă începem să ne manifestăm dorinţa de a fi independenţi. Renunţăm treptat la situaţiile de genul “tu ai grijă de mine, tu hotărăşti pentru mine” şi ne dorim să spunem “eu pot, eu decid, eu sunt responsabil”. Pentru ca, în final, să putem afirma “eu am încredere în mine”.
Încredere
Cuvântul-cheie pentru a fi independent este încrederea. Încrederea în propria persoană. Despre autonomie şi încredere ne vorbeşte psihologul Ştefania Niţă de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie. Încrederea de sine înseamnă aprecierea propriei persoane. Asta înseamnă că avem o atitudine pozitivă şi apreciem tot ceea ce facem bun, dar ne asumăm şi ceea ce facem mai puţin bun. Ne cunoaştem atât calităţile, pe care suntem capabili să le punem în valoare, cât şi defectele, pe care încercăm să le acceptăm şi să le corectăm. Avem încredere în noi când ne simţim pregătiţi să facem faţă unei situaţii. De exemplu, când ne simţim capabili să susţinem un examen, atunci spunem “am încredere în mine”.
Citește pe Antena3.ro
Pentru a putea căpăta încredere în noi trebuie să fim în primul rând sinceri cu noi înşine şi să tratăm cu seriozitate orice acţiune pe care o punem în practică. Apoi trebuie să fim capabili de a avea încredere şi în cei din jurul nostru. Să avem încredere în persoana alături de care ne petrecem viaţa şi în prieteni. Pentru aceasta avem nevoie de sinceritate, iubire, respect, realizări comune etc. Să avem încredere în colegul de serviciu sau în partenerul de afaceri. Pentru aceasta avem nevoie de loialitate şi respect. De asemenea, pentru a putea câştiga încrederea cuiva trebuie să comunicăm pe aceeaşi lungime de undă şi să ne exprimăm liber sentimentele.
Din păcate, în societatea actuală, prea puţini oameni mai reuşesc aceste lucruri. Trădarea în cuplu sau între prieteni nu mai este o raritate. Aşa se explică apariţia a ceea ce psihologii numesc fobie socială. Oamenii se tem să mai dezvolte relaţii şi nu mai comunică în mod autentic, preferând însingurarea.
Caracterizare
O persoană care îşi manifestă autonomia este deseori percepută drept revoltată. A fi autonom nu înseamnă însă a fi rebel, ne asigură psihologul Ştefania Niţă. A fi autonom presupune a avea capacitatea de a şti, de a simţi, de a vrea şi de a putea să facem propriile alegeri, astfel încât să ne fie bine. A fi autonom mai înseamnă a ne asuma ceea ce facem, a fi responsabili faţă de noi şi faţă de ceilalţi. A fi autonom înseamnă a prelucra ceea ce vine din afara noastră, şi nu a lua de-a gata. De exemplu, un sfat nu îl vom prelua întocmai, ci îl vom prelucra prin propriul filtru, prin ceea ce ştim că ne face bine sau nu.
A fi autonom înseamnă să rupi legăturile care te fac dependent. A fi autonom mai înseamnă să găseşti timp pentru a te întreba ce este cu adevărat important pentru tine. A fi autonom înseamnă să fii capabil de a spune ceea ce gândeşti şi de a-ţi susţine punctul de vedere. Să ştii să spui da sau nu, în funcţie de ceea ce îţi doreşti. A fi autonom înseamnă să exprimi deschis ceea ce simţi: gânduri, emoţii, alegeri, decizii. Să te faci respectat, să respingi o impoliteţe, o vorbă care te răneşte. A fi autonom înseamnă să scoţi în evidenţă ceea ce îţi doreşti, dar ţinând cont de ceea ce doresc şi simt cei din jurul tău.
În cuplu
La începutul unei relaţii îţi doreşti să petreci tot timpul în compania persoanei iubite. Între cei doi există o doză de dependenţă. Dar pe măsură ce relaţia lor evoluează încep să aibă nevoie de spaţiu, de independenţă. Pentru că altfel riscă să se sufoce. O relaţie în care starea de dependenţă se prelungeşte, de obicei în defavoarea unuia dintre parteneri, porneşte pe o traiectorie greşită.
Independenţa în cuplu se bazează pe respect şi încredere. “Îl respect şi îl accept pe celălalt cu defectele şi calităţile lui. Am încredere în mine, am încredere în celălalt şi am încredere în relaţia noastră.” Persoanele care nu pot susţine una sau mai multe dintre aceste afirmaţii tind să devină fie dependente, fie posesive.
Comunicarea este prietenul cel mai bun al cuplului. Atât timp cât cei doi sunt capabili să vorbească despre ceea ce îşi doresc, simt şi gândesc, problemele îşi găsesc rezolvare.
“DOAR EU”. Există oameni care sunt mai mult decât independenţi. Sunt cei cu care este imposibil să comunici, deoarece nu acceptă sub nici o formă părerile sau propunerile altora. Modul lor de gândire se rezumă la afirmaţii de genul: “fac aşa cum vreau doar eu pentru că doar eu ştiu cum este bine, doar eu sunt în măsură să hotărăsc, doar eu pot să spun ce gândesc”. Astfel de oameni obţin succese pe termen scurt, însă cu timpul atitudinea lor reprezintă o cale sigură spre... eşec.
TEST. Pentru a afla dacă eşti independent este necesar să răspunzi sincer la întrebările care urmează. Am o părere pozitivă despre mine? Mă respect? Reuşesc să-mi gestionez stresul, anxietatea şi fricile? Aleg mijloacele potrivite pentru a-mi uşura viaţa? Pot avea planuri concrete şi realiste? Sunt capabil să mă bucur de fiecare minut din viaţa mea? Am grijă de sănătatea mea? Sunt o persoană creativă în relaţiile mele personale şi profesionale? Reuşesc să realizez ceea ce îmi propun? Sunt capabil să iau iniţiative?
PROVOCĂRI. Persoanele autonome, încrezătoare acceptă uşor noile provocări şi schimbări. Din acest motiv ele au mai multe şanse de a reuşi în viaţă şi imediat ce au obţinut un rezultat îşi stabilesc următorul obiectiv. Astfel de oameni transformă problemele în oportunităţi şi pot fi întâlniţi printre cei care şi-au construit o carieră pe temelii solide. În schimb, cei neîncrezători sunt guvernaţi de teamă, abandonând dorinţa de reuşită. Aceşti oameni opun rezistenţă schimbărilor, deoarece le ameninţă falsul sentiment de siguranţă.
