Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Suntem adesea tentați să nu luăm în serios depresia și să ne gândim că e ceva ce trece, că oricare dintre noi se simte trist sau dezamăgit uneori. Da, tristețea poate să apară în orice moment al vieții și din orice motiv care perturbă planurile, dorințele, viziunile unei persoane: la vârste fragede, tristețe poate însemna o notă mică obținută la școală; ca adolescenți, tristețe poate însemna o zi fără telefonul mobil; ca adulți, tristețea poate proveni dintr-un interviu de angajare ratat. Totuși, tristețea este un sentiment funcțional, și chiar constructiv sau benefic: fără această parte a monedei, tristețea, nu am ști să apreciem cealaltă față a monedei, fericirea.
Depresia, însă, reprezintă versiunea extremă a tristeții. Depresia este o condiție medicală care afectează felul în care te simți, felul în care gândești și felul în care acționezi. Depresia poate fi vizibilă sau poate să treacă neobservată pentru persoanele apropiate ale persoanei depresive; poate dura de la câteva săptămâni la câțiva ani sau zeci de ani; poate afecta somnul unei persoane, concentrarea, pofta de mâncare, memoria, felul persoanei de a se mișca și chiar ușurința de a folosi limbajul, după cum mărturisesc persoane care au trecut printr-o depresie.
Persoanele care suferă de depresie se simt adesea vinovate sau rușinate de situația în care se află. Iar aceste stări sunt chiar parte din problemă, dar persoanele depresive nu mai reușesc să facă această distincție…gândirea lor ajunge atât de distorsionată, încât se simt incapabile să iasă singure din această situație sau să ceară ajutor. De aceea, rolul apropiaților este atât de important: să poată sesiza schimbările, să le vadă din timp și apoi să vină în sprijinul persoanei afectate.
Potrivit specialiștilor de la Deprehub, putem ajuta persoana cu depresie să preia din nou controlul asupra elementelor care îi compun viața: bunăstarea emoțională, integritatea fizică, interacțiunile sociale, aspectele de ordin financiar. Atunci când cineva drag suferă de depresie, putem începe prin a fi alături de el, a fi în dialog cu el. Cuvintele “Îmi pasă de tine” spuse unei persoane depresive care trăiește cu sentimentul că întreaga lume este împotriva ei pot însemna extrem de mult. La fel cum rememorarea momentelor frumoase petrecute împreună, manifestarea aprecierii față de valoarea sa ca om pot trezi în persoana respectivă emoțiile trecute în tăcere.
Citește pe Antena3.ro
Putem crea, așadar, cadrul pentru un dialog activ, o ascultare activă și plină de compasiune și acceptare, fără prejudecăți sau judecăți. Esențial este, însă, să ne pese cu adevărat de bunăstarea persoanei depresive și să conștientizăm că procesul său de recuperare poate fi unul de durată.
Odată ce decidem să avem un rol activ în recuperarea unei persoane, este important să putem anticipa eventualele bariere pe care persoana depresivă și le poate seta singură. Astfel, este important să ne documentăm cu privire la terapiile existente și terapeuți aflați în proximitatea persoanei depresive, despre posibilitatea decontării unor servicii de terapie, strategii de integrare a noii rutine (ce poate presupune deplasări la cabinete, medicație zilnică și altele).
Fiecare persoană are propriul ritm de recuperare, iar acesta înseamnă, uneori, doi pași înainte, doi pași înapoi. Important este să pornim la drum cu răbdare și să insuflăm și persoanei depresive răbdare și blândețe față de propria persoană. O reasigurăm constant de sprijinul nostru și îi putem arăta chiar admirația noastră față de puterea sa de a riposta, de a lupta cu această tulburare, comunicându-i că recunoașterea slăbiciunilor este un semn de tărie și rezistență.
Totodată, persoana depresivă, aflată în plin proces de recuperare, poate să fie dificilă cu cei din jur și să pară lipsită de recunoștință. Dar noi trebuie să avem luciditatea să înțelegem că acestea sunt stările care însoțesc depresia, nu alegeri conștiente ale persoanei depresive.
Câteva lucruri concrete pe care să nu le spunem celor care suferă de depresie:
“Gândește-te la ceva frumos, nu înțeleg ce motive ai pentru supărare”
“Totul va fi în regulă, îți promit asta”
“Am renunțat la zahăr și m-am vindecat de depresie. Ar trebui să încerci și tu”
“Trebuie pur și simplu să nu te mai gândești la asta”
Ce putem spune, în schimb, este că, deși nu înțelegem exact prin ce trec bolnavii, suntem acolo pentru ei, atunci când se simt pregătiți să ne povestească prin ce trec. Sau doar să fim acolo, ca prezență.
264 de milioane de oameni, unul din 15, mai exact, sunt afectați în fiecare an de depresie. 800.000 de oameni se sinucid anual, iar sinuciderea este legată de depresia severă în cele mai multe situații. În cazul tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani, sinuciderea este cea mai frecventă cauză a morții. Printre factorii care pot provoca sau accentua depresia se numără factori genetici, dezechilibre hormonale, personalitatea sau mediul înconjurător.
