
În timp ce neuroștiința a cartografiat corelațiile dintre activitatea creierului și stările mentale, nu poate explica încă modul în care materia fizică dă naștere experienței conștiente.
Dacă dualismul este adevărat, conștiința poate rămâne evazivă. Înțelegerea naturii gândirii ar putea redefini modul în care vedem mințile – atât umane, cât și artificiale.
Te poți îndoi de orice. Dar există un lucru sigur: ai gânduri chiar acum.
Această idee a ajuns să caracterizeze gândirea filosofului din secolul al XVII-lea, René Descartes. Pentru Descartes, faptul că avem gânduri poate fi singurul lucru de care putem fi siguri.
Dar ce sunt mai exact gândurile? Acesta este un mister care i-a tulburat de mult timp pe filosofi, precum Descartes, și căruia i-a dat o nouă viață prin ascensiunea inteligenței artificiale, pe măsură ce experții încearcă să descopere dacă mașinile pot gândi cu adevărat.
Două școli de gândire
Există două răspunsuri principale la întrebarea filosofică despre ce sunt gândurile.
1. Gândurile ar putea fi lucruri materiale. Gândurile sunt la fel ca atomii, particulele, pisicile, norii și picăturile de ploaie: parte integrantă a universului fizic. Această poziție este cunoscută ca fizicism sau materialism.

1. Gândurile ar putea fi separate de lumea fizică. Nu sunt ca atomii dar sunt complet distincte. Această viziune se numește dualism deoarece este nevoie ca lumea să aibă o natură duală: mentală și fizică.
Pentru a înțelege mai bine diferența dintre aceste puncte de vedere, ia în considerare un experiment de gândire.
Să presupunem că Dumnezeu construiește lumea de la zero. Dacă fizicismul este adevărat, atunci tot ce trebuie să facă Dumnezeu pentru a produce gânduri este să construiască componentele fizice de bază ale realității – particulele fundamentale – și să pună în aplicare legile naturii. Ar trebui să urmeze gândurile.
Cu toate acestea, dacă dualismul este adevărat, atunci punerea în aplicare a legilor de bază și a componentelor fizice ale realității nu va produce gânduri. Unele aspecte non-fizice ale realității vor trebui adăugate deoarece gândurile sunt ceva mai presus de toate componentele fizice.
De ce să fii materialist
Dacă gândurile sunt fizice, ce lucruri fizice sunt ele? Un răspuns plauzibil este că acestea sunt stări ale creierului.
Acest răspuns stă la baza unei mari părți din neuroștiința și psihologia contemporană. Într-adevăr, legătura aparentă dintre creier și gânduri este cea care face ca materialismul să pară plauzibil.
Există multe corelații între stările creierului și gândurile noastre. Anumite părți ale creierului se „luminează” în mod previzibil atunci când cineva suferă sau dacă se gândește la trecut sau viitor.
Hipocampul, situat în apropierea trunchiului cerebral, pare să fie legat de gândirea imaginativă și creativă, în timp ce zona lui Broca din emisfera stângă pare să fie legată de vorbire și limbaj.
De ce să fii dualist
Acestea fiind spuse, corelațiile dintre stările creierului și gânduri sunt doar atât: corelații. Nu avem o explicație a modului în care stările creierului – sau orice stare fizică – dau naștere unei gândiri conștiente.
Există o corelație binecunoscută între frecarea unui chibrit și aprinderea chibritului. Dar, pe lângă corelație, avem și o explicație de ce chibritul este aprins atunci când este frecat. Frecarea provoacă o reacție chimică în vârful chibritului care duce la o eliberare de energie.
Nu avem o explicație comparabilă pentru o legătură între gânduri și stările creierului. La urma urmei, par să existe multe lucruri fizice care nu au gânduri. Nu avem idee de ce stările creierului dau naștere la gânduri, iar scaunele nu.
Experimentul culorilor
Lucrul despre care suntem mai siguri – că avem gânduri – este încă complet neexplicat în termeni fizici. Asta nu din lipsă de efort. Neuroștiința, filosofia, știința cognitivă și psihologia au lucrat din greu pentru a dezvălui acest mister.
Dar devine și mai rău: s-ar putea să nu reușim niciodată să explicăm modul în care gândurile apar din stările neuronale. Pentru a înțelege de ce, ia în considerare acest celebru experiment de gândire al filosofului australian Frank Jackson.
Mary își trăiește întreaga viață într-o cameră alb-negru. Ea nu a experimentat niciodată culoarea. Cu toate acestea, ea are acces la un computer care îi arată fiecare aspect fizic al universului, inclusiv toate detaliile fizice și neurologice ale experimentării culorii. Ea învață toate acestea.
Într-o zi, Mary părăsește camera și experimentează direct culoarea pentru prima dată. Învață ea ceva nou?
Este foarte tentant să crezi că o face: ea învață cum este să experimentezi culoarea. Dar Mary știa deja fiecare fapt fizic despre univers. Deci, dacă învață ceva nou, trebuie să fie un fapt non-fizic. Mai mult, ea învață prin experiență, ceea ce înseamnă că trebuie să existe un aspect non-fizic de experimentat.
Dacă crezi că Mary învață ceva nou părăsind camera, trebuie să accepți ca dualismul să fie adevărat într-o anumită formă. Și dacă acesta este cazul, atunci nu putem oferi o explicație a gândirii în ceea ce privește funcțiile creierului, sau așa au susținut filozofii.
Minți și mașini
Răspunsul la întrebarea despre ce sunt gândurile nu va rezolva complet întrebarea dacă mașinile pot gândi. Dar ar ajuta.
Dacă gândurile sunt fizice, atunci nu există niciun motiv, în principiu, pentru care mașinile nu ar putea gândi.
Dacă gândurile nu sunt fizice, este mai puțin clar dacă mașinile ar putea gândi. Ar fi posibil să le legi la non-fizic? Acest lucru ar depinde de modul în care gândurile non-fizice se raportează la lumea fizică.
În orice caz, urmărirea întrebării ce sunt gândurile va avea probabil implicații semnificative asupra modului în care gândim despre inteligența mașinilor și locul nostru în natură, notează neurosciencenews.com.