Stres, oboseala, nervozitate, certuri, tipete... Acasa, la serviciu. Cu colegii, prietenii, familia. E momentul sa consulti psihologul!
Stres, oboseala, nervozitate, certuri, lipsa dorintei sexuale... Sunt tot atatea efecte nefaste ale surmenajului asupra cuplului. Situatie care poate sa duca uneori la despartire. Dar ce este surmenajul?
"Este acea stare de epuizare in care practic nu mai gasim resursele interioare pentru a ne putea aloca timp si spatiu pentru viata personala. Spunem ca suntem surmenati cand nu mai avem energie", explica psihologul Stefania Nita, de la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie.
Traim in epoca in care exista o permanenta goana dupa ziua de maine. Goana dupa obtinerea unei functii mai bune. Goana dupa mai multi bani. Goana dupa recunoasterea meritelor de catre sefi. Presiunea vietii profesionale isi pune amprenta in egala masura asupra femeilor, dar si a barbatilor. Iar tensiunea din mediul profesional genereaza tensiune in mediul personal. Armonia din cuplu se destrama, apar neincrederea, atentionarile, reprosurile: "N-am mai iesit impreuna la un film de nu mai tin minte"; "Tu nu mai ai niciodata timp sa mananci impreuna cu noi la masa"; "Seara, in loc sa stai cu mine, lucrezi in continuare".
DAR CU VIATA CUM RAMANE? In momentul in care nevoia de recunoastere profesionala si de dezvoltare este foarte prezenta in viata omului, incet-incet toate resursele lui sunt canalizate intr-o singura directie si intreaga lui energie este investita in locul de munca. Astfel apare urmatorul fenomen: sambata si duminica se transforma in zile lucratoare, ora 18:00 nu mai este ora de incheiere a programului, ci ea creste constant, undeva spre miezul noptii, ora de trezire nu mai este 7:00, ci 5:00-6:00. Asa se intra intr-un ritm nebunesc, care se mentine in functie de rezistenta fiecarei persoane. Dar, in medie, nu se poate rezista la foc continuu mai mult de doi-trei ani. Dupa aceea apar starea de epuizare si binevenita intrebare; "Dar cu viata mea cum ramane?". Ne trezim ca ne-am compromis viata de cuplu "furand" putin cate putin din timpul si din resursele pe care i le alocam in vremurile bune.
In viata de cuplu exista doua tipuri de surmenaj: un surmenaj al unuia dintre parteneri sau un surmenaj al cuplului. In prima situatie, celalalt este dispus sa-si inteleaga si sa-si sustina jumatatea in demersul profesional. Este dovada faptului ca sentimentele dintre ei nu sunt perturbate, iar relatia lor are sanse de a se reechilibra si de a se reaseza pe noi prioritati. In al doilea caz, relatia in sine este epuizata de resurse si de puterea de a merge mai departe. Evadarea in lumea profesionala arata ca relatia de cuplu nu mai reprezinta acea zona de liniste in care ne detasam de problemele de la serviciu si ne face placere sa fim impreuna cu cei dragi. In astfel de cazuri, tensiunea este atat de mare, incat cei doi nu o mai pot controla singuri. Acestea reprezinta de fapt cele mai multe solicitari pentru terapie de cuplu.
Scopul terapiei de cuplu este de a intelege ce se intampla, pe ce pozitii de afla cei doi parteneri si ce se poate face. Inclusiv separarea la care pot ajunge cei doi este tot o solutie. Multi sunt tentati sa creada ca, daca merg la terapie, vor ramane automat impreuna. Interventia terapeutica in cuplu nu are obligatoriu scopul de a uni partenerii impotriva a ceea ce amandoi simt. Terapia de cuplu ofera practic o oglinda in care cei doi reusesc sa desluseasca ceea ce se intampla.
|
"Daca ambii parteneri sunt prinsi in goana profesionala, spatiul de intalnire dintre ei se transforma intr-un spatiu de tranzit, ca un fel de sala de asteptare. Ei nu formeaza decat un cuplu de profesionisti perfecti, care se intalnesc acasa pe un teritoriu neutru, iar fiecare isi vede in continuare de aspectele profesionale. Nu putem spune despre ei ca formeaza un cuplu adevarat, care sa aiba intimitate, dorinte comune..." Stefania Nita psiholog | "Pentru a pastra echilibrul in viata personala, dar si profesionala, este bine sa nu contaminam caminul cu problemele de serviciu. Pentru aceasta sunt necesare cateva conditii. Sa nu pierdem vremea la birou pentru ca apoi sa ne luam de lucru acasa. Sa respectam pe cat posibil orele de incheiere a programului si zilele de week-end. Sa gasim preocupari comune cu partenerul pe care sa le facem in timpul liber. Important este sa vrem cu adevarat sa pastram o delimitare intre planul profesional si cel familial" Stefania Nita psiholog | |
|
SEMNALE. Care sunt primele semne de alarma ale surmenajului in cuplu? Cand cei doi nu mai petrec timp impreuna. Cand nu mai merg impreuna in concediu. Cand nu-si mai gasesc un dialog comun, subiecte de discutie comune. Cand nu exista planuri comune. Cand apare subit somnul excesiv. Cand nu mai au chef sa faca dragoste. Cand apare neglijarea partenerului(ei). Cand este invocat deseori "nu am timp". Cand sambata si duminica se gasesc intotdeauna motive pentru a pleca la serviciu. | DEPRESIE. Surmenajul se manifesta prin nervozitate excesiva, printr-o nemultumire ce la inceput se rasfrange asupra celorlalti (colegi, prieteni, sefi, partener), pentru ca incet-incet sa se reflecte si asupra propriei persoane. Avem impresia ca nu mai suntem in stare de nimic, cerem din ce in ce mai mult de la noi si de la partener. Treptat se ajunge spre partea finala a starii de epuizare: depresia. Cand deja nimic nu ne mai intereseaza, la serviciu este din ce in ce mai greu, acasa s-a dus totul de rapa... Depresia este suficient de parsiva, astfel incat sa ne trezim in mijlocul ei fara sa ne dam seama ce ni se intampla. | SEFI. Exista si situatii de surmenaj din pricina sefilor, cand cererile, responsabilitatile, indatoririle care vin peste angajat intr-un ritm ametitor il fac sa intre intr-o stare de epuizare. In acest caz, rezistenta relatiei depinde de disponibilitatea celuilalt de a intelege si de a provoca la dialog partenerul surmenat la serviciu. "Hai sa vedem de ce nu-ti convine lucrul acesta. Care este adevarata problema? Ce te supara?" Daca insa nu exista intelegere, certurile apar din senin, iar relatia este pusa in pericol. | |