Tezaurizarea - ce ne face să cumpărăm compulsiv

Îndrumătoare în desfășurarea acestei încercări ne va fi Ancuța Coman-Boldișteanu, psihoterapeută și autoare a studiului „Emoții în farfurie” (Editura Trei, 2023), care n-a ezitat să ne prezinte, succinct, principalele explicații ale tendinței de a achiziționa lucruri în exces: „O casă plină acoperă din golul interior. Apoi, un coș de cumpărături plin este ca o îmbrățișare, te face să te simți mai puțin singur/ă”. În completare: „Cumperi mai multe haine de diferite dimensiuni pentru că ai o greutate fluctuantă și de fiecare dată când slăbești/te îngrași, scazi/crești în alte părți ale corpului. Nu le arunci, pentru că poate o să mai ai nevoie de ele. Păstrezi haine pentru când vei slăbi/reveni la kilogramele dorite. Nu arunci încă bluzele cu numere mai mari, că poate te îngrași și o să mai ai nevoie de ele. Așa gândești”.

Deprinderi din comunism

Mai departe: „Parcă ai vrea să îți ofere acele haine noi schimbarea sau noutatea pe care nu știi din ce alt loc s-o iei. Există, apoi, și acest impuls de a acumula doar pentru a acoperi o eventuală perioadă de penurie. Este caracteristic pentru generațiile din perioada comunismului, ceea ce, desigur, s-a mai transmis și către generațiile următoare”. Cum putem scăpa de această pornire nesănătoasă? „Te invit să începi de aici: deschide ușa dulapului/dressing-ului; oprește-te puțin, observă culorile, texturile, ordonarea pe anotimpuri sau dimpotrivă, dezordinea hainelor. Ia fiecare țoală în mână, observă cum te simți, gândește-te la poveștile trăite în timp ce o purtai, întreabă-te de când nu ai mai folosit-o. Îți mai place, mai vrei să o păstrezi? Împăturește cu grijă și așază undeva ce decizi să lași deoparte, pregătește-le pentru donat sau pentru a le vinde unor persoane care le vor aprecia pe mai departe cel puțin la fel de mult ca tine. Și hainele tale merită a doua viață”.

Aduni lucruri grămadă? Te paște obezitatea

Deosebit de important: „Continuă exercițiul de mai sus și cu alte spații din casa și din curtea ta, pentru că mulți oameni suferă de sindromul cumpărăturilor compulsive, dar și mai mulți cad pradă unui tip de comportament și mai dur: tezaurizarea”. Ce înseamnă concret? Din nou Ancuța Coman-Boldișteanu: „În urma unui studiu realizat în 2016 de Kiara R. Timpano din cadrul Departamentului de Psihologie al Universității din Miami s-a descoperit că din cei 301 de participanți la studiu, peste jumătate dintre cei care aveau comportamente de tip tezaurizare sau hoarding (termenul din engleză folosit pentru comportamentul compulsiv de a aduna lucruri și dificultatea de a renunța la ele) se confruntau cu supraponderabilitate sau obezitate”.

O problemă de sănătate psihologică și psihiatrică

Așa, și? „Un pic de răbdare, să pricepem mai întâi ce este, de fapt, tezaurizarea. Potrivit Kiarei R. Timpano, această tulburare este o problemă de sănătate psihologică și psihiatrică caracterizată prin mari provocări de a renunța la posesiuni materiale și, de asemenea, de a le aduna. Acestea împiedică funcționarea zilnică a persoanei și poate cauza probleme reale de sănătate și siguranță. Acum te invit să te gândești la cum arată casa ta. Locul destinat unei stări de bine, de reîncărcare a bateriilor. Locul unde ne iubim. Unde ne creștem copiii. Unde ne primim prietenii și familia extinsă. Eh, o casă încărcată presează, sufocă, nu dă spațiu”.

Circularitate infinită

Ce riscăm? „Corpul ajunge astfel să își ia spațiu cum poate el mai bine: crescând în dimensiuni. Ciclul dureros poate suna așa: adun; mă încarc fizic; simt că mă sufoc; cresc în dimensiuni ca să îmi măresc spațiul personal; mă frustrez pentru că am crescut în dimensiuni; mă încarc de obiecte ca să mă liniștesc. Această circularitate internă poate merge la nesfârșit, dar merită să fii prins/ă în ea? Nu mai avem o viață de rezervă în care să trăim ce nu am apucat să facem în această viață. Haide să o trăim frumos, să respirăm în ea, să ne bucurăm! Și mai ales să ne dăm spațiu pentru a fi”.

„Tezaurizarea este o tulburare de sănătate psihologică și psihiatrică caracterizată prin mari provocări de a renunța la posesiuni materiale și, de asemenea, de a le aduna”, Kiara R. Timpano, cercetătoare

„Ciclul dureros poate suna așa: adun; mă încarc fizic; simt că mă sufoc; cresc în dimensiuni ca să îmi măresc spațiul personal; mă frustrez pentru că am crescut în dimensiuni; mă încarc de obiecte ca să mă liniștesc”, Ancuța Coman-Boldișteanu, psihoterapeută