Încredere zero

Îl citam în editorialul predecent pe un analist al UniCredit Group care spunea că România are unul dintre cele mai ridicate niveluri ale creşterii economice din regiune. Problema este însă că cu cât vom avea mai multă creştere cu atât vor fi mai reduse încasările la buget. Ştiu că sună ciudat, dar nu creştere economică ar trebui să ne propunem, ci să funcţionăm. Pentru că sub “greutatea” unei creşteri obţinute cu arierate, oamenii de afaceri nu-şi încasează banii şi, la rândul lor, nu plătesc impozite.

Vă mai aduceţi aminte care este rolul primordial al banilor? Să faciliteze schimburile. La noi însă, în loc să-şi îndeplinească această funcţie de bază, acoperă ceea ce s-a furat anterior. Cum se poate acoperi ceea ce s-a furat în trecut, în paralel cu derularea corectă a secvenţei economice actuale? Iată o întrebare la care trebuie să răspundă economiştii plătiţi să administreze economia.

Ceea ce se poate observa totuşi, fapt pe care l-am remarcat şi în comentariul precedent, e că respectivii economişti au reuşit să echilibreze inflaţia la consumator cu indicele care evidenţiază dinamica tuturor preţurilor din economie şi care prezintă inflaţia ca “gap” de productivitate - deflatorul PIB. Dar asta cu preţul reducerii consumului şi a virării unei mari părţi din economie “la negru”. Adică, în loc să se micşoreze preţurile pe seama generării de valoare adăugată, reglajele s-au făcut la nivelul forţei de muncă. Pentru că sporurile de productivitate se pot obţine atunci când adaugi valoare, dar şi când disponibilizezi personal şi împarţi valoarea adăugată la mai puţini angajaţi. E acelaşi mod de administrare ca în noul cod rutier. Infracţionalitatea poate să scadă când şoferii merg mai bine, pe drumuri mai late şi mai sigure, sau atunci când circulă mai puţini conducători auto pe stradă, pentru că au fost “răriţi” prin amenzi. Acest lucru trădează gândirea pe termen scurt. Punem nişte taxe şi restricţii şi apoi mai vedem noi ce mai facem, ceea ce înseamnă că, de fapt, se restructurează populaţia în locul economiei.
Şi pentru că tot nu se mai discută nimic de regionalizare, trebuie menţionat că aceasta ar putea să genereze creştere economică pe seama optimizării resurselor. Dar numai dacă fondurile de la UE sunt alocate pe bune. Dacă banii îşi îndeplinesc funcţia de bază şi economia devine funcţională. Din păcate însă, resursele nu sunt repartizate pe criterii economice, ci politice. Ca dovadă, marii antreprenorii îşi închid mereu ciclul de business făcând afaceri cu statul, fiindcă au nevoie să-şi recupereze banii care li s-au cerut înainte, după cum procedează damele de moravuri uşoare. Or nu e musai ca banii să treacă pe la stat ca să se facă afaceri. De asta i se mai spune capitalismului economie de piaţă.

Ca sa conchid, principala noastră problemă rămâne că nimeni nu poate polariza încredere, în mod real. E aşa de greu să fii cinstit? Se pare că da.