Semnătura pe drapel şi busuiocul sfinţit

Los Angeles, cel mai lung oraş din lume, se pregătise să găzduiască Campionatul Mondial de Fotbal cu fast, cu anvergură de neegalat. De altfel, Statele Unite înţeleseseră ce teribil fenomen social este fotbalul, dar şi ce uzină de bani, şi prin spectaculozitatea acestui Mondial se dorea a face loc în inimile americanilor pentru fotbalul european şi brazilian. Dar viaţa are hachiţele ei şi o crimă în miez de noapte a “furat” interesul televiziunilor şi populaţiei de la driblingurile lui Maradona şi Baggio. Eroul Americii, sportivul frumos care purtase flacăra olimpică în momentul sărbătoresc, O.J. Simpson, îşi prinsese nevasta cu un amant şi i-a măcelărit cu un cuţit. Televiziunile şi ziarele au trecut în prim-plan ancheta în uciderea din amor, şi Mondialul de fotbal s-a transformat în Cenuşăreasă, deşi chiar preşedintele Clinton ţinuse discursul de începere a campionatului lumii. Şi cu toate acestea, fotbaliştii naţionalei noastre au stârnit aplauze prin victorii puţin anticipate şi prin scene de suflet cald. Tricolorii înscriseseră trei goluri răsfăţatei echipe a Columbiei, creditată cu şanse la titlul suprem. Marile vedete Asprilla şi Valderrama, driblerul cu păr înfoiat ca o claie de fân, au fost ţinuţi în frâu de fundaşul nostru fără teamă şi reproş Daniel Prodan. După strălucitoarea izbândă românească, la ieşirea din vestiar, cu toată opoziţia poliţiştilor americani masivi precum John Wayne, trei români l-au îmbrăţişat pe stâlpul apărării Prodan, au scos un drapel mare şi l-au rugat să se iscălească pentru cei de-acasă. Prodan a semnat pe tricolor şi şi-a scris pe drapel dorul de România. “Suntem din Satu Mare, ca Prodan. Eu sunt preotul de la biserica unde Didi venea la slujbă de mână cu mama lui în fiecare duminică. Suntem mândri de el, ca şi de toţi băieţii noştri!” L-au întâmpinat la ieşirea din stadion pe Ilie Dumitrescu doi bucureşteni din Drumul Taberei. I-au adus de-acasă busuioc sfinţit în biserica din cartierul Ghencea, pe care Ilie l-a pupat şi l-a aşezat la piept, sub tricoul roşu-galben-albastru. În jur, mii de suporteri columbieni dădeau de pământ cu perucile cu păr de plastic tip Valderrama, Hagi şi-ai lui alergaseră ca mustangii pursânge, şi nu vedetele sud-americane.