Instanţa a respins cererea de neplată a ratelor

Tribunalul Bucureşti a respins cererea clienţilor Volksbank România (VBR) de suspendare a plăţii ratelor la credite până la pronunţarea unei sentinţe definitive în procesul de fond, întrucât a considerat-o neîntemeiată. Reprezentanţii băncii spun că au încercat, în numeroase ocazii, să rezolve acest diferend pe cale amiabilă.

Tribunalul Bucureşti a respins ieri ce­rerea clienţilor Volksbank de „suspendare a plăţii sumelor aferente oricăror şi tutu­ror obligaţiilor contractuale derivate din contractele de credit în cauză până la soluţionarea irevocabilă a fondului cauzei”. Instanţa de judecată a decis că pretenţiile reclamanţilor sunt neîntemeiate, considerând pertinente şi legale argumentele aduse de bancă.

Motivarea deciziei nu a fost redactată, având în vedere că dezbaterile, care au durat aproximativ şase ore, au avut loc vineri. Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la Tribunalul Bucureşti în data de 8 noiembrie 2010, iar termenul de vineri a fost cel de-al doilea, după ce primul  a fost amânat din motive procedurale. Reprezentanţii VBR spun că s-au străduit să rezolve acest dife­rend pe cale amiabilă. „VBR a încercat să vină în întâm­pinarea soli­ci­tă­rilor clien­ţi­lor, însă unii dintre aceştia nu au de­mons­trat deschidere către dialog. Au existat însă şi clienţi care au dorit soluţio­na­rea amiabilă şi în urma negocierilor s-a ajuns la o soluţie reciproc avantajoasă”, au arătat ieri oficialii VBR. 

Clienţii spun că introducerea clau­zelor în conformitate cu Ordonanţa de Urgenţă nr. 50/2010 le înrăutăţeşte situa­ţia, prin perceperea unor comisioane interzise de actul normativ, cum ar fi cel de administrare a creditului. La rândul lor, reprezentanţii VBR arată că obiectivul OUG 50 este acela de a proteja inte­resele consumatorilor, însă precizează că acesta nu poate şi nu trebuie să fie atins prin afectarea intereselor băncilor care le-au acordat clienţilor împrumuturi pe baza obligaţiei asumate de aceştia de a plăti, în schimb, nişte costuri bine determi­na­te.

„În cazul VBR nu este vorba despre in­troducerea unui nou comision, lucru in­terzis de OUG 50/2010, ci despre perceperea, sub denumirea de comision de ad­ministrare credit, a unui cost contractual agreat încă de la semnarea convenţiei de părţi. Nu există nici o prevedere expresă în OUG 50 prin care să se impună eliminarea comisioanelor în func­ţie de denumirea acestora. Nu în­ţe­legem în ce mod executarea de clienţi a obliga­ţiei de plată a comisionului de administrare ar conduce la înrău­tă­ţirea situaţiei acestora câtă vreme, aşa cum am mai spus, aceştia plătesc aceeaşi sumă de bani sau chiar o sumă de bani mai mică decât cea plătită anterior”, spun oficialii băn­cii.

Tribunalul Bucureşti a respins, la jumătatea lunii noiembrie, şi cererea unor clienţi ai BCR de suspendare a plăţii ratelor la creditele contractate până la pronunţarea unei sentinţe definitive. (A.Ş.)