Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
România se clasează pe locul cinci în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte suprafaţa cultivată cu viţă-de-vie, însă exportăm mai puţin de 10% din producţia de vin. Deja piaţa a ajuns la un nivel de saturaţie şi doar creşterea exporturilor ar mai putea stimula dezvoltarea sectorului viticol românesc. Avem circa 180.000 de hectare cu viţă-de-vie, dar numai jumătate din suprafaţă este cultivată cu soiuri de vii superioare, o pondere mult mai mică în raport cu media europeană.
La nivelul anului trecut, România a reuşit să exporte doar 14,7 mii tone de vin, în condiţiile în care importurile au fost triple. Deficitul balanţei comerciale generat de comerţul cu vin a fost în 2017 de 26,2 milioane de euro, el fiind în scădere comparativ cu cel din 2016, când a fost de 37,6 milioane de euro. Deşi am avut producţii foarte bune în ultimii ani, producătorii noştri nu reuşesc să-şi facă un nume afară. În ciuda investiţiilor foarte mari din acest sector, ne lipseşte o promovare agresivă pe pieţele externe şi un brand de ţară producătoare de vin. În lipsa acestora, străinii continuă să ne considere un producător de vin ieftin.
Legislaţia greoaie creează probleme
De la un grad de absorbţie de 100% al fondurilor europene nerambursabile alocate acestui sector pentru exerciţiul financiar 2009-2013, acum, România a ajuns să atragă mai puţin de 14%, în condiţiile în care pentru perioada 2014-2018 beneficiază de o alocare financiară mărită, în cuantum de 47,7 milioane de euro anual. “Lipsa de discernământ a autorităţilor publice cu rol de reglementare generală în legislaţia naţională privind fondurile europene şi a Ministerului Agriculturii, în particular, în ceea ce priveşte Programul Naţional Suport (PNS) pentru sectorul vitivinicol, creează probleme. Mă refer aici la creşterea birocraţiei în mod excesiv şi la recomandările Curţii de Conturi a României, care au generat lipsa apetenţei producătorilor pentru accesarea acestor fonduri”, susţine Ovidiu Gheorghe, directorul Patronatului Naţional al Viei şi Vinului (PNVV). Ca urmare a întârzierilor în absorbţia fondurilor, Comisia Europeană a stabilit o nouă perioadă de cinci ani de programare a sprijinului acordat sectorului vitivinicol care vizează perioada 2019-2023.
Micii producători nu atrag fonduri UE
O explicaţie pentru dezinteresul faţă de această oportunitate o constituie şi faptul că marii producători au accesat deja fondurile pentru dezvoltare şi în viticultură (reconversiunea plantaţiilor viticole), şi în vinificaţie (construirea de crame noi şi achiziţionarea de echipamente specifice). Calificaţi pentru obţinerea acestor fonduri ar fi acum, în general, micii producători, dar în cazul lor obţinerea de fonduri nerambursabile este greu de realizat în condiţiile în care nu se asociază. Pe de altă parte, lipsa cooperativelor de producţie şi a caselor de comerţ şi-a pus o amprentă negativă asupra sectorului de-a lungul anilor. Acest lucru este amplificat şi de faptul că României încă îi lipseşte un brand de ţară producătoare de vinuri, spune reprezentantul PNVV.
Conform Legii Viei şi Vinului, există obligativitatea producătorilor să facă declaraţii de recoltă (cantitatea de struguri - n.red) şi de vin produs la Direcţiile Agricole. Dar prea puţini sunt cei care fac acest lucru.
Forţa de muncă, o problemă
Ca şi în alte domenii de activitate, lipsa forţei de muncă, în special a celei calificate, se face simţită şi în acest sector. O soluţie este liberalizarea pieţei muncii pentru persoanele din ţări terţe, dar şi modificarea legislaţiei. Conform Ordonanţei de Urgenţă nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, pentru aceştia se plătesc impozite la nivelul salariului mediu brut, indiferent de cuantumul salariului real plătit, iar acest lucru îi transformă într-o mână de lucru foarte scumpă.
Una în scripte, alta pe teren
Din statistica Ministerului Agriculturii reiese că viţa-de-vie se cultivă pe circa 180.000 de hectare, dar această suprafaţă nu se regăseşte şi la Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură (APIA), unde figurează aproximativ 50.000 de hectare pentru care se plătesc subvenţii. “Noi am solicitat ministerului clarificarea acestei probleme de anul trecut, dar încă aşteptăm răspunsul”, ne-a declarat Ovidiu Gheorghe. De fapt, aici vorbim despre micii producători, care au, în general, plantaţii mici, de până la 0,5 hectare. Ei nu cer subvenţii, dar nici nu-şi declară producţiile, intrând în zona gri a economiei. „Aproximativ 60% din vinul consumat în România este nefiscalizat. Valoarea pieţei gri poate fi între 100-150 milioane de euro pe an. Este o sumă foarte mare, care face ca bugetul statului să piardă an de an sute de milioane de lei.
300.000 de hectare erau plantate cu viţă-de-vie în 1972, aceasta fiind cea mai mare suprafaţă.
Micilor producători le este greu să acceseze fonduri europene. Ei mai întâi ar trebui să se asocieze, dar cum mulţi dintre micii producători îşi vând producţia la negru, nu au niciun interes să ceară bani europeni, pentru că atunci ar trebui să-şi declare producţiile şi să plătească taxe şi impozite. Dargoş Frumosu, preşedinte FSIA
În sectorul vitivinicol s-au făcut investiţii foarte mari de-a lungul anilor, ceea ce a dus la creşterea calităţii vinurilor, dar încă ne lipseşte brandul de ţară producătoare de vin, în lipsa unei promovări externe. Ovidiu Gheorghe, directorul PNVV
