Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Chiar și directiva europeană care trebuia să fie deja introdusă în legislația noastră, în favoarea producătorilor locali, a fost ignorată de politicieni. Recent au fost câteva declarații ale decidenților politici, care ar vrea să rezolve aceste probleme, dar încă nu a trecut nimeni la fapte. Producătorii spun că nu au acces nici măcar la contractele pe care le semnează cu retailerii, dar nimeni nu vorbește despre asta, de frică să nu fie excluși definitiv din piață.
Situația pe care o descriu micii producători români, în relația cu marile lanțuri de magazine, amintește mai degrabă de târgurile de sclavi sau de Omerta. Am stat de vorbă, „off the record”, cu unii dintre cei care ajung foarte greu să-și vândă marfa de foarte bună calitate în marile magazine. Nu vor să-și dea numele sau date despre propria afacere, de frică să nu-și piardă și puținele contracte pe care au reușit să le semneze, pe o piață care îi respinge fără explicații. Nu este vorba despre firme fantomă sau despre calitate slabă a produselor, ci de o piață pe care nu se poate intra, chiar dacă toate standardele de calitate sunt respectate. „Noi nu știm nici ce conține contractul pe care îl semnăm, dacă avem norocul să fim acceptați de un mare lanț de magazine. Nici nu avem voie să întrebăm. Din păcate, cei de care depindem, pe această piață, procedează toți în același fel și fiecare dintre noi știe că nu putem ridica pretenții sau măcar cere explicații, nicidecum n-am putea să impunem noi clauze contractuale. În ultimii ani am avut mulți dintre noi probleme cu magazinele care mai întâi ne-au comandat ceva, apoi ne-au refuzat sau ne-au returnat produsele, fără măcar să ne explice de ce”, spune un mic producător. Una dintre cele mai grave situații este legată de produsele Bio, cu termen de valabilitate redus, pe care lanțurile de magazine le comandă, apoi le resping, pe baza unei explicații aberante: termenul de valabilitate este prea redus.
Cerințe imposibil de respectat
Știe toată lumea că aceste produse fără conservanți, naturale, Eco sau Bio, nu pot avea un termen mare de valabilitate, deci cerința retailerilor este imposibil de îndeplinit. Totuși, magazinele își permit orice. „Unor parteneri de-ai noștri le-a cerut un retailer să-i facă produse fără conservanți, sub un anumit brand. Producătorii s-au apucat de treabă, au făcut o cantitate mare de produse, conform discuțiilor cu retailerul, le-au branduit, dar când să le livreze s-au trezit că lanțul de magazine le cere termen de valabilitate o lună și jumătate, în loc de două săptămâni. Nici măcar nu semnaseră un contract în care să se specifice clar cerințele, pentru că noi nu putem să comentăm sau să vedem contractele. Noi ne bucurăm dacă suntem selectați de un lanț de magazine și totul depinde de ei. Degeaba au explicat acești parteneri ai noștri că e imposibil să aibă teren de valabilitate o lună și jumătate produsele alimentare fără conservanți, pentru că retailerul le-a respins marfa și s-au trezit cu un stoc foarte mare de produse perisabile care aproape că i-au dus în faliment”, povestește alt producător.
Directiva UE a fost blocată fără nicio explicație
În timp ce producătorii români se confruntă cu aceste probleme, Bruxelles-ul roagă România să-i protejeze pe aceștia, prin preluarea în legislația națională a unei directive care exact asta ar trebui să facă: Directiva 633 din 2019. Directiva a fost efectiv ignorată de toate guvernele și de toți parlamentarii din ultimii ani, deși România avea termen limită la jumătatea anului trecut pentru a o introduce în legislație. Modificarea legislativă ar trebui să elimine 16 practici comerciale neloiale care au fost deja identificate, la nivelul UE. Printre acestea se numără plăţile întârziate pentru produsele perisabile, anulările de ultim moment ale comenzilor, modificările unilaterale sau retroactive ale contractelor, obligarea furnizorului la plata produselor care ies din termenul de valabilitate și nu au fost vândute, precum și refuzul încheierii unor contracte cu clauze clare, pe care să le poată negocia și producătorii, nu doar retailerii. Astfel, producătorii agricoli nu vor mai fi la mâna retailerilor. Comisia Europeană a transmis chiar și notificări de punere în întârziere pentru un număr de 12 state membre, dintre care zece au rezolvat această problemă, în afară de România și Cehia, care nu pot explica de ce întârzie.
Suspiciuni de trafic de influență din partea importatorilor
Țara noastră are ultimatum pentru această modificare legislativă, până la mijlocul lui aprilie, iar după această dată, CE va chema România în fața Curții Europene de Justiție, să dea explicații. Dacă nici atunci nu ne vom conforma, vom plăti amenzi, dar vom pierde și sume importante din fondurile europene pentru dezvoltare și investiții. Întrebarea pe care și-o pun producătorii agricoli este, însă, cine blochează această legiferare, în interiorul țării, nu la nivelul UE, dar mai ales de ce nu există o anchetă făcută de instituțiile abilitate, pentru a se afla dacă nu cumva este vorba de lobby – adică trafic de influență din partea unor importatori care au interes să blocheze vânzarea produselor locale. Există deja un proiect legislativ inițiat de guvern, pentru transpunerea directivei, încă din martie 2021, de când a fost dată directiva europeană, iar fostul ministru al Agriculturii declarase că legea urma să fie votată până în iunie, adică înainte de termenul dat de CE. Dar asta nu s-a întâmplat, fără a exista o legătură cu schimbările de guverne din România, pentru că proiectul putea fi preluat de echipa care a preluat ulterior conducerea. Recent, în urma unei solicitări a organizațiilor producătorilor români, liderul PSD, Marcel Ciolacu, și ministrul Agriculturii, Adrian Chesnoiu, au dat primele declarații cu promisiuni în legătură cu introducerea acestei directive de protecție în legislația românească, însă s-au oprit brusc, după declarații. Ar fi trebuit să existe o întâlnire cu producătorii, la Ministerul Agriculturii, dar și aceasta s-a amânat.
Directiva europeană care ar trebui să protejeze producătorii români de abuzurile retailerilor este ignorată de România, cu riscul de a plăti penalități Comisiei Europene și de a pierde fondurile europene.
Producătorii se întreabă cine face trafic de influență pentru blocarea legislației favorabile lor, mai ales în condițiile în care consumatorii ar plăti chiar prețuri mai mari pentru mărfurile românești de bună calitate și naturale.
Studiile greșite influențează negativ piața
În timp ce marfa românească nu ajunge în magazinele mari, cultivatorii de legume protestează în fiecare an, aruncându-și roșiile, ardeii, castraveții și varza pe câmp, Eurostat ne anunță, din 2019, că „doar 42% dintre români mănâncă anual fructe și legume proaspete”. Ultimul studiu Eurostat arată chiar mai rău: doar 2% dintre români și 5% dintre bulgari mănâncă fructe și legume în fiecare zi. Metodologia care a stat la baza acestui studiu ar trebui verificată, dar și situația reală, care s-ar putea vedea în cercetarea de teren. Studiile nu iau în calcul grădinile și livezile românilor, nici obiceiurile alimentare din mediul rural, nici fructele și legumele care se vând în piețe, în toată țara, ci doar datele culese din rețelele de retail și un „eșantion reprezentativ” dintr-o populație eterogenă, nestandardizată în România și Bulgaria ca în celelalte țări europene. Studiile nu s-au corelat cu tendința românilor de a căuta fructele și legumele românești, la târgurile dedicate producătorilor agricoli mici și mijlocii, în piețe și în mici magazine, mai ales într-o țară cu peste 85% din teritoriu în mediul rural, unde nu există marile rețele de retail și nici obiceiuri alimentare specifice muncii la birou, bazate pe recomandările standard ale nutriționiștilor.
