PREŢUL SALVĂRII - 700 de miliarde de dolari pentru Wall Street

Administraţia americană a prezentat un plan de salvare a companiilor afectate şi de a pune capăt crizei financiare, în valoare totală de 700 de miliarde de dolari, cea mai mare intruziune a unui stat pe piaţa liberă.

Administraţia americană a prezentat un plan de salvare a companiilor afectate şi de a pune capăt crizei financiare, în valoare totală de 700 de miliarde de dolari, cea mai mare intruziune a unui stat pe piaţa liberă.

Trezoreria americană va cumpăra creanţele riscante pentru a relansa acordarea de credite. Pentru aceasta are doi ani la dispoziţie ca să recupereze activele legate de creditele ipotecare ce se află la originea crizei financiare, dar şi alte active, dacă este necesar. Sumele enorme vor ridica datoria americană la 11.315 miliarde de dolari, cu 6,6% mai mult faţă de nivelul anterior de 10.615 miliarde de dolari. Însă efortul este necesar pentru a evita costul şi mai mare pe care l-ar avea o criză generalizată, conform autorilor. Preşedintele american, George W. Bush, evoca sâmbătă riscurile desfiinţării masive de locuri de muncă, îngreunarea creditării sau a deteriorării în continuare a pieţelor imobiliare.

Reprezentanţii Congresului au precizat că vor să adopte textul înainte ca legislativul american să îşi suspende activitatea săptămâna viitoare ca urmare a campaniei electorale.

Planul vine ca urmare a celei mai zbuciumate săptămâni de pe Wall Street, cu falimentul băncii Lehman Brothers, cel mai mare din istoria SUA, a cumpărării subevaluate a Merrill Lynch, cu naţionalizarea AIG pentru 85 de miliarde de dolari, cu intervenţii în cascadă ale Fed şi ale Trezoreriei americane şi cu măsuri pe termen scurt destinate liniştirii investitorilor şi favorizării lichidităţii pieţelor, cu efecte pe toate pieţele lumii, fuziuni şi suspendări la tranzacţionare.

Totuşi, operaţiunea are multe necunoscute. "Întrebarea importantă este cum va stabili Guvernul preţul creanţelor" pe care intenţionează să le cumpere, a explicat Mary Ann Hurley, analist la DA Davidson & Company. Anunţul Trezoreriei este că intenţionează să urmeze mecanismele obişnuite ale pieţei. Brian Bethume, economist la Global Insight, a precizat că preţul salvării ar putea fi şi mai mic "dacă se ia în considerare faptul că economia şi piaţa imobiliară s-ar putea redresa în al doilea trimestru al anului 2009 şi în 2010", ceea ce ar permite Guvernului să revândă activele achiţionate la un preţ mai bun decât cel de cumpărare.

Puteri nelimitate lui Paulson

Dacă planul se va pune în aplicare, Henry Paulson, secretarul Trezoreriei, va avea puteri nelimitate, conform Bloomberg. Actul va avea precizări clare, conform cărora nici un tribunal sau instanţă nu va putea revedea măsurile luate de el. "Credeţi-mă, o voi face bine dacă îmi daţi control absolut. Aceasta nu este monarhie", a spus Paulson. El va avea puterea de a cumpăra credite ipotecare, credite de consum cu garanţii imobiliare, datorii comerciale garantat imobiliar sau cu bunuri legate de imobile, dar anunţate până la 17 septembrie, inclusiv. De asemenea, Trezoreria va avea, după discuţii cu Fed, banca centrală, de a face eligibile sub acest program şi alte instituţii financiare din lume şi va putea schimba legislaţia sectorului financiar. Bugetul de 700 de miliarde de dolari va fi mai mare decât cele ale Departamentelor Apărării, Educaţiei şi Sănătăţii şi Serviciilor combinate. În plus, Paulson mai cere puterea de a angaja mageri şi de a da anumite contracte unor companii private.

Planul nu a fost încă votat de Congres, iar democraţii deja au anunţat amendamente care vizează modificări ale abilităţilor în privinţa creditelor ale Administraţiei Federale a Locuinţei, a Depozitului Federal al Asigurărilor sau a Freddie Mac şi Fannie Mae.

Urmare a intervenţiilor repetate ale Fed, Trezoreriei, ale Băncii Centrale Europene (BCE), ale Băncii Angliei, ale celei a Elveţiei şi ale celei centrale din Rusia, bursa americană a avut joi şi vineri cele mai mari creşteri de după 1987. Indicele S&P 500 scăzuse 13% în precedentele trei şedinţe de tranzacţionare de la începutul săptămânii. Companiile din sectorul financiar au crescut cu 24%. Acţiunile Merril Lynch au crescut cu 73% înurma preluării din partea Bank of America, până la 29,5 dolari pe acţiune. Goldman Sachs şi Morgan Stanley, ultimele bănci de investiţii rămase independente au crescut şi ele după ce cele mai mari trei fonduri de pensii din SUA au refuzat să mai împrumute acţiuni în lipsă fondurilor de hedging care pariau pe căderea băncilor. Washington Mutual a urcat şi ea cu 56% şi a anunţat că există patru clienţi interesaţi să cumpere bucăţi din companie. Titlurile de stat americane au scăzut până la cel mai slab nivel de la cel de-al doilea război mondial la data de 17 septembrie, după ce investitorii au căutat siguranţa mai mare a datoriilor Guvernului, iar băncile nu mai prezentau încredere.

"Bomba cu ceas" a lui Buffett

Miliardarul Warren Buffett, un guru al pieţei de capital mondial, avertiza încă din 2003 asupra pericolului ce urma să cadă în urma introducerii unor produse derivative complexe legate de credite. Mai exact, băncile îşi asigurau posibilitatea ca toţi clienţii să nu mai poată plăti creditele cumpărate. Mai departe, companiile de asigurări vindeau mai departe garanţiile respective, până când fondurile de hedging au început să facă speculaţii cu acestea. În final s-a ajuns ca datoriile să fie vândute prin încrengături întregi, iar firmele respective să nu pună deoparte şi banii necesari garanţiei. În plus, cum fondurile vindeau şi cumpărau aceste produse fără acordul băncii iniţiale, asiguratul a ajuns să nu ştie cine îl asigură. AIG a suferit 18 miliarde de dolari pierderi pe aceste derivative. Cum propriile investiţii au adus alte pierderi, scăderea ratingurilor a dus la nevoia de a garanta suplimentar, iar AIG a eşuat în a lua aceşti bani de pe piaţa de capital.

Piaţa acestor derivative a crescut de la 631 miliarde în anul 2000 la 46.000 de miliarde de dolari în primul semestru al anului trecut, conform Reuters. UBS, numită "banca bogaţilor", şi-a garantat o parte a creditelor subprime de 1,3 miliarde de dolari cu o primă anuală de 2 milioane de dolari. Numai că fondul de hedging a pus o subsidiară în spatele garanţiei, cu un capital de doar 4,6 milioane de dolari. Cât timp totul a decurs bine, firmuţa făcea un venit anual de 44%. Când situaţia s-a înrăutăţit în vara lui 2007, UBS a cerut acoperirea daunelor. Fondul s-a eschivat, iar UBS l-a dat în judecată. Cazul nu este unic, atât Wachovia, cât şi Citigroup fiind implicate în litigii similare.