„În trimestrul I al anului viitor vom vedea pierderi de două cifre, în euro, în cazul marilor furnizori de energie“, spun surse din piaţă.
Aceste maxime de preţ s-au înregistrat pe fondul unui peisaj de producţie deprimant. Joi, cea mai mare pondere în acoperirea consumului naţional de energie o aveau centralele pe gaze, unde preţul a explodat, cu o contribuţie de circa 28%, în total. Din cei peste 6.000 MW ai Hidroelectrica, numai 1.600 au pompat ieri energie în sistem, în timp ce zona de energie eoliană a avut din nou o contribuţie foarte slabă, de sub 1%. Importurile de energie au trecut ieri de pragul de 2.000 MW, în contextul în care maximul pe care îl poate aduce România de peste graniţe este de 3.000 MW. Din nou, importurile au fost cea mai mare sursă de alimentare cu energie a României.
Mai inportant, nu există nicio estimare privind momentul în care preţurile s-ar putea calma.
La rândul său preţul gazului sparge record după record, lucru care un impact direct pe zona de producţie de energie. Spre exemplu, gazul intrat în România în octombrie a avut preţul de 612 dolari pe mia de metri cubi, cu aproape 90% mai mare faţă de cel din septembrie şi de 3,4 ori mai scump faţă de cel din perioada similară a anului trecut.
Anul trecut, Gazprom a trimis pe plan local 0,96 de miliarde de metri cubi de gaz, în 2021 importurile mai mari fiind susţinute de temperaturile scăzute de la începutul anului, dar şi de slaba evoluţie a producţiei interne de gaz natural, suprapusă cu revenirea cererii. În al 12-lea ceas România nu are o decizie luată privind gazul din Marea Neagră, supunându-se politicii de preţ a gigantului rus. Mai departe, în ciuda entuziamului din zona de energie verde, nicio altă investiţie de amploare în producţia de energie nu este la orizont, cu excepţia extinderii centralei de la Cernavodă.