Acum 100 de ani. Crima din Str. Calomfirescu

Craiova, 19 ianuarie. – A trecut mai mult de o lună de când Maria Veleanu a fost asasinată şi criminalul – sau criminalii, căci e probabil ca doi să fi fost – n-au putut fi încă descoperiţi (...). Crima din Str. Calomfirescu nu se poate socoti între crimele celebre, învăluite în mister, în care cercetările să se piardă în haosul supoziţiilor; omorul Mariei Veleanu este o crimă comună, care n-a putut fi făptuită decât de cei care veneau în contact cu ea şi care au săvârşit faptul în scopul de a o jefui.

Cine ar putea fi omorâtorii?
Plecând de la această consideraţie, oarecum temeinică, n-avem decât două supoziţiuni: pe Maria Veleanu a ucis-o sau vreo haimana din cele adunate la întâmplare de pe stradă ca să-i facă câte un mic serviciu pe-acasă, sau vreunul din cei pe care bătrâna îi recruta tot de pe stradă şi pe care-i determina prin bani sau făgăduieli să se preteze simţurilor ei pervertite de femeie erotică.

Puterea farmecelor
Stăpânită de ideea că rudele ei îi doresc moartea ca s-o poată moşteni şi că în acest scop i se fac farmece, ca să i se grăbească sfârşitul, Maria Veleanu căuta să contrabalanseze această acţiune tot prin farmece, pentru care întrebuinţa – din spirit de calicie – pe femeile – ţigănci, de regulă –  pe care le aducea să-i facă servicii pe-acasă şi cărora credea că le dă o singură plată pentru două treburi. Cine nu ştie de ce sunt capabile acest gen de vrăjitoare, care, servindu-se de pretinsa lor meserie, se introduc prin case, se pun la curent cu starea materială a victimelor, şi când cred că a sosit momentul recurg la ajutorul bărbaţilor lor şi jefuiesc sau omoară ca să poată jefui (...).

Un glonţ misterios
Cu vreo zece zile înainte de făptuirea crimei, un glonţ de armă pătrunde pe o fereastră în una din camerele locuinţei dlui Niţă Angelescu, vecin cu Maria Veleanu. Fereastra prin care a intrat glonţul răspunde în curtea bătrânei şi glonţul nu putuse să fie tras – judecând după urmele lăsate în geamuri – decât din curtea sau din casa acesteia. (...) D. Angelescu a reclamat la poliţie (...), dar nu s-a putut dovedi nimic. Această întâmplare a avut însă o urmare: din spirit de prevedere, d. Angelescu n-a mai locuit în acea cameră. Scopul celui ce trăsese cu arma fusese atins: intrarea în casa Mariei Veleanu fusese pusă la adăpost de priviri indiscrete.

O percheziţie cu folos
Acum vreo zece zile, săvârşindu-se un furt cu spargere şi poliţia bănuind că autorii s-ar putea ascunde printre ţiganii din mahalaua Difor, procedează la o percheziţie, cu care ocazie găsesc la ţiganul Nicolae Petcu Kamen un revolver de precizie încărcat cu cinci gloanţe de aramă – unul dintre ele fusese tras. (...) Chestiunea revolverului începe să prindă interes. (...) Nicolae Petcu Kamen, întorcându-se acasă şi aflând de la nevastă că poliţia le confiscase revolverul şi se interesează de provenienţa armei, a dispărut. Sunt 10 zile de când ţiganul e căutat pretutindeni şi nu i se dă de urmă. De ce a fugit? (...)
Din “Universul”, 22 ianuarie 1913; texte selectate de Magda Cristina Ursache