Acum 100 de ani. Politica României în Balcani

Corespondendul din Bucureşti al ziarului "Vossische Zeitung" din Berlin scrie, cu privire la manevrele regale, care erau să se ţină în Dobrogea: "La început, 60.000 de soldaţi erau destinaţi să facă o demonstraţie militară, pentru ca să oprească pe bulgari de la mobilizarea armatei. Când aceasta totuşi s-a făcut, România a luat o atitudine expectativă, deoarece nu voia să împiedice acţiunea pacifică a Marilor Puteri. Această politică s-a făcut la sfatul şi influenţa directă a Rusiei şi a Austro-Ungariei. Simptomatică pentru aceasta a fost numirea regelui Carol ca feldmareşal rus, care a coincidat cu mobilizarea Statelor balcanice".

Poziţia austro-ungarilor
Mai scrie corespondentul ziarului berlinez: "Austro-Ungaria n-a voit să producă impresia ca şi când ar aţâţa România contra statelor creştine balcanice. România va trebui să ia măsuri militare de precauţiune. Dacă astăzi s-ar schimba raporturile de posesiune în Balcani în defavoarea României, aceasta va şti să-şi apere cu energie interesele".

O declaraţie a dlui Carp
Corespondentul din Petersburg al ziarului parizian "Le Temps" a telegrafiat următoarele: "D. Petre Carp, fost preşedinte al consiliului, leader al conservatorilor, a declarat corespondentului «Gazetei Bursei» că neutralitatea României e sigură, dar că România îşi va susţine interesele la congresul internaţional ce se va întruni spre a discuta rezultatele războiului".

Sechestrarea vaporului "Principesa Maria"
Vasul "Principesa Maria" a fost oprit de autorităţile bulgare de a părăsi portul Varna. Guvernul nostru a fost înştiinţat de Serviciul maritim român cu privire la aceasta. În urma acestei înştiinţări, guvernul nostru a dat imediat instrucţiuni legaţiunii române din Sofia să ceară să se acorde absolută libertate vasului românesc, protestând în acelaşi timp împotriva acestui fapt contrariu tuturor regulilor internaţionale. (...).

Un comis voiajor escroc
La fabrica de săpun "Savonia" din Şoseaua Colentina 113, proprietatea dnei Alexandrina Kovalinschi, era angajat de mai multă vreme, ca voiajor, un anume Dumitru Rovas. Acesta avea însărcinarea să plaseze prin provincie produsele fabricii, iar în schimb avea o remiză care îi producea, în termen mijlociu, un venit de 300 lei lunar. De câtva timp, Rovas, nemaiajungând a câştiga, s-a gândit la un mijloc cu care ar putea să escrocheze fabrica. Între altele, el transporta în provincie, la diferiţi comercianţi, marfa comandată. Rovas a început să vândă, la preţ scăzut şi cu bani peşin, marfa comandată. Banii îi băga în buzunar, iar la fabrică prezenta poliţe false, în care semna pe comercianţii care comandaseră marfa: astfel că, în baza acelor poliţe false, încasa şi remiza care îi revenea de la fabrică. Într-o zi, proprietara fabricii a observat că scrisul de pe o poliţă e însuşi scrisul voiajorului. În acelaşi timp a primit şi de la un comerciant, căruia i se făcuse cunoscut că îi expiră poliţa, o scrisoare în care comerciantul spune că n-a semnat nici o poliţă. Escrocheria a fost dovedită (...).
Din "Universul", 5 octombrie 1912; texte selectate de Tudor Cireş