Revista de la 10 mai, s-a vazut ieri, nu este o simpla parada care sa aiba numai scopul de a da poporului un spectacol grandios; mai este inca o manifestare reala a rezultatelor dobandite anual de munca urmarita in ostire. Este o expunere periodica a miscarilor progresive in uneltirea nationala militara; in acea zi, sub valul serbarii nationale, putem cumpari in mod serios si public, puterea noastra si putem lua o imbucuratoare incredere pentru viitor. In acest an, indeosebi, ne putem simti fericiti si mandri, am simtit o adevarata magulire sufleteasca constatand reorganizarea artileriei noastre intr-un mod atat de modern si de bine chibzuit. Am vazut artileria de munte, artileria de camp, mitraliere, sectiune de aviatie... Este o alcatuire conceputa si realizata in mod metodic. Este, pe scurt, o completa organizatie noua, pe care ne-a fost dat s-o vedem trecand in fata ochilor nostri ca la cinematograf. Nu e tara, credem, care sa nu posede in timpurile de fata un sistem de artilerie atat de bine alcatuit si de complet. Intr-un cuvant, aceasta atmosfera maiestuoasa totodata intima a revistei de la 10 Mai, in acel cadru inflorit care renaste amintirea paradelor timpurilor mai vechi, s-a prezentat organizarea moderna de distrugere cea mai metodica si cea mai inchipuita.
Obuzierele de 150
Anul acesta s-a observat la parada doua inovatiuni: artileria de munte si obuzierele grele de 150 care ne vin din Franta, de la renumitele Uzine din Creusot ale firmei Schneider. Credem ca va fi o placere pentru cititorii nostri de a gasi in paginile revistei cateva deslusiri si fotogragii despre aceste noi tunuri care, la trecerea lor, au provocat admiratie si aplauze. Obuzierele de 150 sunt unelte de o putere particulara: ele arunca un proiectil de 40 kilograme care contine o incarcatura foarte mare de exploziv si, prin explozie, produce efecte zdrobitoare: diametrul gaurii facute de un singur proiectil e mai mare ca 5 metri pe adancime de 2 metri cel putin, iar materiile spulberate sunt aruncate la mai bine de 20 metri inaltime.
Artileria de munte
In ceea ce priveste materialul de munte, sub o aparenta ghemuita si de “boule-dogue', este si el o arma teribila: el trage aceeasi munite ca si materialul de camp ordinar, bate la aceeasi distanta si prezinta avantajul de a putea urca pozitii unde celelalte tunuri nu-l pot urma. (...) Semnalam ca vecinii nostri din Balcani introduc pe o scala intinsa acest material de munte in alcatuirea compunerii noilor lor armamente de artilerie.
Inzestrarea cu cai
In fine, tara trebuie sa-si manifeste recunostinta fata de inalta administratie a Ministerului de Razboi, pentru puternica si frumoasa inzestrare cu cai data intregii noastre artilerii. Nu e suficient a poseda materiale bune, mai e necesar de a dispune si de cai buni, capabili de a le duce cu usurinta. Le posedam si constatam aceasta, avem dovada ca suntem organizati in toate in mod inteligent.
(Din “Ilustratiunea romana', mai 1912; texte selectate de Tudor Cires)