Nu şi-a contorizat niciodată munca, pentru că ştie că nu o să i se ridice o statuie nici in faţa teatrului şi nici in faţa televiziunii. "Incerc să răman tanără atat in spirit, cat şi in gandire, pentru că numai aşa poţi supravieţui vremurilor", ne-a mărturisit talentata actriţă Adriana Trandafir. Astăzi implineşte 51 de ani.

"Mai am doar nişte aşteptări"

"Nici nu mi-am dat seama că a venit primăvara. Sunt ocupată 58 de ore din 24 cu emisiunea pe care o prezint. Nu am acordat niciodată o atenţie deosebită zilei mele de naştere, pentru că am sărbătorit-o intotdeauna prin muncă. Nu mă marchează faptul că mai imbătranesc un an. Am invăţat intotdeauna din lucrurile rele care mi s-au intamplat şi le-am depăşit. Cu voie sau fără voie a trebuit să părăsesc Teatrul Odeon după 28 de ani de fidelitate. Atunci cand Dumnezeu iţi inchide o uşă iţi deschide o fereastră. In urma unui concurs am fost angajată la Teatrul Constantin Tănase, iar acum fac parte din actorii acestui teatru. Chiar astăzi am premieră la Teatrul Constantin Tănase. Am emoţii, pentru că sunt prima dată pe scena acestui teatru şi nu-mi doresc decat să stau şi aici 28 de ani şi să fiu la fel de fidelă Teatrului Tănase cum am fost şi Teatrului Odeon. Mi-aş dori ca plecarea de la Teatrul Tănase să nu fie cu lacrimi in ochi şi cu nisip in dinţi. Cred că sunt o actriţă tristă plină de umor. Cineva spunea că sunt o actriţă specială de comedie, pentru că am şi filonul dramatic in ceea ce fac şi in ceea ce spun.

Cred in climatul regiei şi sunt supusă regizorului. Imi doresc să mă convingă să pot fi aşa cum vrea el. Sunt acum o actriţă de graniţă. Sunt cea mai tanără dintre bătrani şi cea mai bătrană dintre tineri, dar joc in spectacole nonconformiste. Nu sunt adepta rămanerii actorului in nişte jaloane. Dacă aş avea şansa să dau timpul inapoi şi să o iau de la capăt, aş schimba planeta. Nu aş mai face tot actorie. Cred că mi-aş alege o meserie tot pe latura artistică, dar o meserie pe care să o practic singură, să nu depind nici de scenografi, nici de un partener. Poate că mi-aş lua o meserie cu mai puţin nisip in dinţi ca asta. Unul din defectele mele este că nu ştiu să fiu diplomată. Privesc oamenii in ochi cand vorbesc cu ei, nu in sutien.

Incerc să fiu vie, bună, să nu fac greşeli. In general am avut cam tot ce mi-am dorit. Nu am visat nimic peste puterea mea de a face. Imi doresc să nu mint publicul niciodată. Sunt un om normal, care incă mai citeşte "Pupăza din tei", care incă se mai bucură că a inflorit liliacul. Cred că bucuriile mari sunt făcute de lucrurile mici. Acum nu mai am dorinţe, ci doar nişte aşteptări. Visez să nu-mi ia Dumnezeu minţile inainte să-mi ia zilele..."