Si-a purtat telespectatorii pe "Drumuri europene" si pe "Drumuri americane". Este unul dintre seniorii micului ecran, activitatea sa jurnalistica fiind rasplatita intr-o cariera de peste jumatate de secol cu binemeritate premii. Maine, omul de presa Aristide Buhoiu implineste 68 de ani.

"Aprilie, o luna plina de miracole pentru mine"

"Ca si Dante, care visa nopti la rand Florenta si visinii infloriti de pe colina Fiesole, in timpul exilului meu american am trait sau poate am supravietuit cu mitul «reintoarcerii acasa». In Banat, la Lugoj. In spatiu si timp. Asa se face ca exact acum, la inceput de aprilie, ziua mea de nastere are o alta semnificatie... Cand eram pusti si bateam mingea de carpe pe malul Timisului, toti cei care aflau ca m-am nascut in ziua de 4 aprilie ma asociau imediat cu un eveniment tragic din istoria Bucurestiului: naprasnicul bombardament, care a indoliat la finele razboiului pe multi romani. Numai ca pe atunci aveam 6 ani si ma refugiam undeva, pe langa Timisoara... De unde sa fi stiut ce imi va rezerva viata? Cum puteam banui ca, ramas orfan mai tarziu, voi fi crescut de o mama minunata, blanda si severa in acelasi timp, precum cea din balada lui Bolintineanu, fiinta care a fost un indemn permanent pentru mine? Daca stau bine sa ma gandesc, luna aprilie este o luna plina de miracole pentru mine. A fost si este. Sambata aceasta, la 1 aprilie, am fost invitat in orasul meu natal, unde mi s-a decernat titlul de «Cetatean de onoare al municipiului Lugoj». La 2 aprilie s-a nascut tatal meu, un roman vrednic, coborat din Gorjul lui Brancusi, de langa Hobita, pentru a ajunge in Banatul «Anei Lugojana» - Ana fiind si prenumele mamei mele, candva soprana in faimosul cor al lui Ion Vidu. Tot la 2 aprilie, acum doua zile, am fost invitat la Timisoara, unde «Caravana TVR 50 de ani» omagia realizatorii din strada Moli"re care erau legati intr-un fel de Timisoara, si Banat. Nu prezenta in fata Operei era importanta, nici alaturarea mea sirului mare de vedete, ci faptul ca locul acesta imi amintea de faptul ca atunci, in decembrie 1989, ziarul meu Universul, din Los Angeles, primea un prim mesaj despre Timisoara revoltata, tocmai de la Linz, pe care l-a directionat spre Vocea Americii, apoi spre Europa Libera. Tot in aprilie, intr-o zi de 8, a venit pe lume fiul meu, Aristide Jr. In fine, ca un corolar, la 14 aprilie 1985, in Vinerea Mare, in curtea unei bisericute romanesti din New York, la flacara lumanarilor, a fost lansat primul numar al Universului, o candela aprinsa la capatul lumii, care continua sa arda si azi, peste cateva zile implinind 21 de ani. Bunaoara, prima aparitie la Radio Timisoara, ca tanar reporter, s-a petrecut intr-o zi de 11 aprilie. Peste alti ani, tot in aprilie, debutam alaturi de neuitatul crainic sportiv Ion Ghitulescu la un microfon de pe stadionul din Cluj, incepand o noua cariera radiofonica. Interesant este ca tot intr-o zi de aprilie, mai tarziu, Tudor Vornicu si Octavian Paler - la recomandarea lui Emanuel Valeriu - aveau sa organizeze «evadarea» mea de la Radio Cluj, direct in curtea Televiziunii Romane. Si ca povestea sa aiba un punct culminant, in aprilie 1977 incheiam primele doua episoade din serialul «Drumuri europene», care avea sa-mi aduca Premiul Uniunii Cineastilor, iar in 1999, Premiul APTR, pentru varianta «Drumuri americane». Iata, cercul miraculos se inchide acum la Lugoj, exact de ziua mea. Si traiesc cu sentimentul unei magice intalniri astrale cu marile personalitati lugojene, de la Eftimie Murgu - dascalul lui Nicolae Balcescu - inventatorul Traian Vuia, dar mai ales Lucian Blaga. Da, intoarcerea la matca chiar de ziua mea poate fi cel mai spectaculos capitol de poveste. O poveste adevarata..."