A fost unul dintre colaboratorii apropiati ai lui Alexandru Bocanet, celebrul realizator de filme si emisiuni tv. A parasit Romania prin ’87. A reusit in perioada cat a fost plecat sa puna bazele unei scoli de dans in Italia. Creatorul variet...-ului de televiziune Cornel Patrichi a implinit ieri 63 de ani.

"Dansul m-a ales pe mine"

"De multe ori ma gandeasc ca ziua mea de nastere suna ca o gluma, asa ca ma simt onorat sa stiu ca in preajma zilei mele este si ziua mondiala a dansului (29 martie). Cred ca este o simpla coincidenta, dar trebuie sa recunosc ca imi pare bine ca se intampla asa.

Eu lucrez la o televiziune in Italia, in Toscana, la care ajung aproape in fiecare luna. Timp de 17 ani, eu am avut o scoala de balet in Italia si mi-am facut un grup omogen, o echipa valoroasa, cu care la fiecare 40 de zile realizam un spectacol. Cred ca in meseria asta lucrurile nu ti le propui tu, ele vin de la sine sau nu. E greu sa iti propui, de exemplu, sa faci un mare spectacol de muzica, daca nu ai fondurile necesare. Pot spune ca m-am amuzat sa fiu la «Dansez pentru tine», sa fac parte din aceasta echipa, care imi place foarte mult. Nu cred ca aceasta emisiune a adus neaparat o foarte mare schimbare in viata si cariera mea, insa ma bucur ca sunt parte din acest proiect.

Nu m-am indragostit de dans, ci cred ca el m-a ales pe mine. Imi amintesc ca o profesoara de la liceul de coregrafie a venit in scoala mea, a luat o lista cu elevii cei mai buni la cultura generala si sport si ne-a intrebat daca vrem sa venim la scoala de balet. Cand i-am spus tatalui meu ca vreau sa merg la balet, nici nu a vrut sa auda. Dar mama a fost cea care m-a sustinut. Asa am intrat la balet. In primii ani a fost foarte greu, aveam 10 ani si pentru un copil exercitiile sunt foarte obositoare. De dimineata pana seara aveam ore de dans si de cultura generala. In primii ani pot spune ca nu a fost placut deloc. Abia prin anul 5-6 cred ca am inceput sa ma indragostesc de meseria asta.

Cand am dat examen la scoala de coregrafie, imi amintesc ca era acolo un maestu de balet rus, care ne-a spus atunci ca in meseria asta iti trebuie un gram de talent si un butoi de sudoare. De-a lungul carierei mele nu am fost de acord cu asta. Cea mai interesanta perioada din viata mea a fost colaborarea cu Alexandru Bocanet, din anii ’64 pana prin ’77. Au fost cei mai frumosi, cei mai interesanti ani ai meseriei mele. Nu regret nimic. Poate doar faptul ca am plecat din Romania prea tarziu, in ’87, iar cand m-am intors, jocurile erau deja facute.

Visurile mele sunt legate, la varsta asta, de cariera fiului meu, care este inginer informatician. Imi doresc sa-i fie lui bine, sa aiba un viitor fericit si sa fie la fel de bun ca tatal lui in meseria pe care si-a ales-o."