Astăzi e ziua ta: Cosmin Olăroiu

Regele deşertului. În orice punct s-ar afla
Omul care a împlinit ieri 45 de ani şi-a ales şi gestionat perfect drumul şi cariera. S-a orientat perfect din punct de vedere financiar, igorând frazele prăfuite sau sfaturile “specialiştilor”. Plecat de la Steaua în plină glorie, după ce a cucerit titlul şi după ce a condus echipa din Ghencea spre ultima performanţă europeană importantă, semifinala Cupei UEFA din sezonul 2005-2006, Cosmin Olăroiu a decis să-şi continue cariera de antrenor în zona bănoasă a Golfului. În 2007 ajungea la un cu cea mai importantă echipă de club a Arabiei Saudite şi, se spune, a întregii zone, Al Hilal. A condus echipa spre titlu în chiar primul sezon, a cucerit şi al doilea trofeu ca importanţă, Cupa Prinţului, iar în al doilea mandat a recidivat, ridicând din nou deasupra capului preţiosul trofeu. Simţind că nu mai putea obţine altceva în Arabia Saudită, cel alintat “Oli” de toţi apropiaţii s-a mutat în Qatar. A preluat-o pe Al Sadd, iar la capătul sezonului 2009-2010 a mâna pe Cupa Stelelor Qatarului. Anul 2011 l-a găsit pe omul ajuns acum la 45 de ani pe banca unei alte echipe importante a Orientului, Al Ain din Emiratele Arabe Unite. Anii competiţionali 2011-2012 şi 2012-2013 s-au încheiat glorios pentru Olăroiu, care a condus echipa spre două titluri consecutive. Şi-a mai adăugat în palmares şi o Supercupă a Emiratelor (2012), după care a început să-şi caute o nouă provocare. Posedând o cotă importantă în zonă, Cosmin a fost repede curtat de o altă forţă a Emiratelor Arabe Unite, Al Ahli. S-a înţeles anul trecut cu şeicii, a primit mână liberă şi, aşa cum a reuşit mereu, Oli a impresionat rapid la noua echipă. În chiar primul sezon a cucerit titlul, detronându-şi fostul club, Al Ain, dar a reuşit tripla, încoronându-se şi cu Supercupa EAU şi Cupa Ligii. Dincolo de titlurile şi cupele cucerite în Golf, un episod care îi va rămâne mereu drag s-a petrecut în 2011 şi este legat de Steaua. Rugat de patronul Gigi Becali să-l ajute în finalul sezonului respectiv în tentativa cuceririi unui trofeu, Olăroiu s-a întors, a supervizat, a ajutat şi a condus din umbră echipa către câştigarea Cupei României, după o finală cu Dinamo. A fost rugat, aproape implorat, atât de suporteri, cât şi de jucători sau conducători să rămână, să continue, dar s-a întors în lumea arabă. Adică pe drumul ales.