"Astăzi e ziua ta...": Diana Lupescu

A iubit fiecare personaj pe care l-a interpretat. S-a implicat în fiecare rol, căutând de fiecare dată să descopere o lume… În arta teatrului înveţi până la finalul vieţii.

A iubit fiecare personaj pe care l-a interpretat. S-a implicat în fiecare rol, căutând de fiecare dată să descopere o lume… În arta teatrului înveţi până la finalul vieţii. Mâine, îndrăgita actriţă, Diana Lupescu îşi va sărbători ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
"Îmi place partea demiurgică a profesiei de actor, faptul că poţi să trăieşti şi să construieşti cu fiecare personaj o lume. Nu am ceea ce crede lumea că trebuie să aibă un actor: dorinţa de a fi în prim-planul monden. Cred că este important sa-ţi iubeşti profesia, să crezi în ea şi atunci când ajungi pe scenă să trăieşti din plin şi să trăieşti personajul respectiv. Trebuie să uiţi toate părţile rele din culise, pentru că întotdeauna culisele reprezintă locul în care se întâmplă lucruri ciudate şi nu tocmai curate!
De fiecare dată am căutat adevărul în personajele mele şi nici unul dintre ele nu a fost alb sau negru. Fiecare are părţi bune şi părţi rele, fiecare s-a justificat într-un fel. Idealul meu a fost şi este să-mi fac profesia cât mai bine, şi nu sunt vorbe goale. Chiar asta îmi doresc, pentru că în meseria asta nu poţi spune niciodată că ai ajuns la… un capăt. În fiecare etapă a vieţii, o dată cu experienţa pe care o ai ca actor şi ca om, ajungi altfel la un personaj. Dacă încerci să reiei peste timp un personaj pe care l-ai interpretat la un moment dat, cu siguranţă îl interpretezi altfel. De aceea am avut şi dorinţa de a încerca să fac regie... Am impresia că am acumulat foarte multe vieţi netrăite prin personajele din jurul meu şi cred că am o oarecare distanţare şi înţelegerea mai multor piese pe care le-aş putea aduce într-o variantă interesantă la lumină. Îmi doresc să-mi iasă foarte bine spectacolele pe care le-am început.
Multă lume critică actorii tineri şi toată lumea se întreabă de ce nu mai sunt actorii la fel precum cei din generaţia din care am pierdut atât de mulţi în ultima perioadă. Nu-i numesc, de frică să nu omit pe cineva. Sunt foarte mulţi actori talentaţi, dar în roluri ce nu-i pun într-o lumină favorabilă.
Sunt roluri derizorii, sunt scenarii banale, plicticoase. Din păcate, ei nu au cum să se impună atâta vreme cât demnitatea lor de actor nu găseşte soluţia de
a ajunge la public în nişte roluri sau personaje interesante.
Cu rolurile supeficiale un actor se banalizează şi se pierde. Drama este că nu au ce să facă altceva nici din punct de vedere material, nici altfel. Filmele sunt puţine şi oricum trăiesc într-o zonă minimalistă.
Nu au cum să ajungă actori la nivelul celor care au jucat Shakespeare, Cehov în roluri în care personajele erau nişte tipologii extraordinare. Eu cred foarte mult în talentul tinerilor actori, dar, din păcate, nu au unde să se arate."