"Astăzi e ziua ta..." – Dumitru Stîngaciu

A cîştigat campionatul României la fotbal în 1985, 1986, 1987, 1988, 1989, 1993, 1994, 1995, a cîştigat Cupa României în 1987 şi 1992 şi Cupa Turciei în 1997. Are de asemenea şi cinci selecţii în echipa naţională a României, făcînd parte din lotul care a evoluat la World Cup 1998. Astăzi, antrenorul portarilor de la Unirea Urziceni, Dumitru Stîngaciu, împlineşte 44 de ani. La mulţi ani!

A cîştigat campionatul României la fotbal în 1985, 1986, 1987, 1988, 1989, 1993, 1994, 1995, a cîştigat Cupa României în 1987 şi 1992 şi Cupa Turciei în 1997. Are de asemenea şi cinci selecţii în echipa naţională a României, făcînd parte din lotul care a evoluat la World Cup 1998. Astăzi, antrenorul portarilor de la Unirea Urziceni, Dumitru Stîngaciu, împlineşte 44 de ani. La mulţi ani!

"Mă uit în urmă cu mîndrie..."

"Sînt în cantonament şi, de obicei, de ziua mea de naştere ori am meci, ori sînt în cantonament. Aşa s-a întîmplat în ultimii 20-30 de ani.
Sînt un Leu norocos, am o familie superbă şi cred că am multe realizări pe plan profesional. Sînt un tip sincer, un tip căruia îi place frumosul şi care se uită cu plăcere înainte. Apropierea mea de fotbal s-a produs la 14 ani, cînd jucam la echipa Predealului la seniori. Iarna făceam schi, iar vara făceam fotbal. Am îmbinat plăcutul cu utilul. Nu aveam ce să fac iarna, cînd era zăpadă, aşa că mergeam la schi, iar vara la fotbal. Nu am avut un model în familie care să mă îndrepte spre cariera de sportiv. Tatăl meu a murit cînd eu aveam 6 ani. Am avut o copilărie grea, dar tocmai această copilărie mi-a dat un imbold, am ştiut ce vreau de la viaţă. Am ajuns la echipa naţională, la 18 ani am debutat în Divizia A, la FC Braşov, la 20 de ani am ajuns la Steaua. Şi de acolo o întreagă poveste. Am petrecut 11 ani la Steaua cu 7 campionate cîştigate, 5 cupe: Cupa Campionilor, SuperCupa, Cupa Turciei. 350 de meciuri în Divizia A.

Viaţa de sportiv înseamnă, dincolo de orice, să stai departe de casă, de familie, de plăceri. Alţii sînt în vacanţe şi noi stăm la 37 de grade şi ne antrenăm. Sacrificiile sînt inerente, normale pentru că şi fotbalul ne-a garantat o viaţă mai frumoasă, mai liniştită atît mie, cît şi familiei mele. Bucuria cea mai mare este atunci cînd echipa cîştigă şi portarul nu primeşte gol. Mă bucură performanţele noastre, mă refer la tot drumul împreună cu Dan Petrescu la timonă. Nu te duci degeaba pe teren, te duci cu plăcere, pasiune şi abnegaţie.
În urmă mă uit şi mă uit cu mîndrie... aş fi putut să joc mai multe meciuri şi aş fi putut să aduc României şi mie personal mai multe succese. Mă gîndesc mereu la ziua de mîine, ce fac copilul şi familia mea, ce se întîmplă în jurul meu. Sînt un om împlinit. Mi-ar fi plăcut să joc tenis, dar la vremea aceea era foarte scump şi eu, neavînd posibilităţi, era mai uşor să merg la fotbal, să împrumut o pereche de ghete şi să joc.

Aş vrea să mergem cu Urziceniul în Grupele UEFA. În rest..., multă sănătate. Vreau să transmit tuturor cititorilor ziarului dumneavoastră salutări şi să vă mărturisesc că sînt profund impresionat de faptul că Jurnalul Naţional şi-a amintit că astăzi este ziua mea."