A fost decanul Facultatii de Fim. Este profesor universitar si are 52 de premii internationale. De curand devenit si producator de filme. Astazi, cunoscuta regizoare Elisabeta Bostan sarbatoreste 76 de ani.

"Este foarte important sa nu fii uitat"

"Imi propun sa fac un film asa cum le-am facut si pe celelalte, cu o deschidere pentru copii si pentru familie. Imi cresc nepotii si citesc basme de Ispirescu, seara la culcare pentru cei mici. Asta imi confirma ca ceea ce am facut in viata a fost foarte necesar si teribil de important, pentru ca toate filmele pe care le-am facut au fost si sunt in continuare o deschidere pentru o copilarie plina de bine, de frumos, de generozitate, de lucruri pe care din ce in ce mai mult le uitam. Pentru noi, artistii, este foarte important sa nu fii uitat.

Tineretea noastra ramane prin opera pe care o facem. In ultimii ani, am marele regret ca nu am mai facut filme pentru copii, care sunt teribil de cerute peste tot. Toata viata mea am lucrat ingrozitor de mult si am avut un crez. Acela ca, la o anumita varsta, sa pot sa-mi intorc capul pe cararea pe care am strabatut-o si sa nu-mi fie rusine. A fost crezul ce mi-a urmarit creatia propriu-zisa.

Filmele sunt ca si cum ar fi copiii tai. Sunt o parte din viata ta, din sufletul tau. Exista insa o pornire, un sambure de la care s-a pornit in toata povestea asta: filmul «Neica». De acolo s-au desfasurat, dupa aceea, toate filmele. In momentul in care faci un film ai extraordinar de multe piedici si foarte multe greutati. Aceste greutati m-au inarmat. Daca nu as fi putut sa rezist, nu as fi facut filme. Nu am avut esecuri de sala, de presa, dar piedicile astea probabil vor constitui cartea mea viitoare.

Am mai multe regrete. Faptul ca nu am facut film in ultimii ani, ca nu am facut filmul «La Medeleni». Oricand m-as apuca sa fac un serial in stil englezesc pentru televiziune despre «La Medeleni». Am lucrat la scenariu si este un lucru pe care intr-adevar mi-as fi dorit sa-l fac.

Visurile mele s-au implinit. Nu regret ce am lucrat in viata mea, nu regret nici cat m-am chinuit si cat am dat din tineretea mea si din posibilitatea de a nu suferi atat cat am suferit pentru fiecare film in parte. Daca te sacrifici cu placere, cu daruire, considerand ca este cea mai mare fericire sa lucrezi, sa faci un film si sa faci totul ca el sa fie bun, ce ai putea sa-ti doresti mai mult? De la noul an de viata nu-mi doresc ceva extraordinar, doar sa lucrez, sa fac un film bun. Pentru mine a crea si a face un film bun nu este ceva iesit din comun. Chinul este groaznic, dar este un chin placut."