x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Calendar Astăzi e ziua ta: Eugen Cristea

Astăzi e ziua ta: Eugen Cristea

de Loreta Popa    |    18 Apr 2011   •   17:48
Astăzi e ziua ta: Eugen Cristea

161692-img-8509-resize.jpgDe nenumărate ori l-am văzut creând personaje cu emoţie şi dăruire, ţinând în palme sufletele a zeci de spectatori. De atâtea ori l-am ascultat cântând, ridicând audienţa în picioare. Este posesorul unui mare defect: curajul de a fi onest. Nu e doar un actor talentat, nebun pentru ceea ce face, chiar dacă deranjează profund. Este un om cu O mare, pe numele lui Eugen Cristea. Cunoscutul actor a împlinit ieri 59 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!"

"Am senzaţia că nu am ce căuta în acest secol..."
"Anul care a trecut a fost şi cu bune, şi cu rele. Nu sunt genul de om care să se plângă şi să-şi scoată viaţa în lume, dar cele mai mari probleme pe care le am sunt cu mama mea, care împlineşte anul acesta o vârstă absolut matusalemică, 90 de ani, şi are boala aceea ciudată care începe cu A. Profesional, sunt nemulţumit faţă de felul în care sunt tratat la teatru. Mie mi se pare absolut anormal să am patru premiere în alte teatre şi nici una la Naţional. Mi se pare nu dureros, ci nedrept. M-am săturat să tot dau audiţii la tot felul de regizori care vin din străinătate, cu mulţi dintre ei fiind prieten. Sunt dezamăgit total de comportamentul românului, ca metonimie, pentru că am mai spus, românii nu mai au cuvânt, nu mai sunt parolişti. Nu mai există prietenie, nu mai există îndatorire faţă de cel de lângă tine, nu mai există înţelegere, nu mai există altruism, dragoste, respect... Degeaba încerc să fiu un romantic întârziat, pentru că până la urmă am senzaţia că nu am ce căuta în acest secol în care totul se reduce la bani, la scandal, la violenţă, la sex, la homosexualitate şi la altele. Bucuria mea a fost că alţi oameni mă apreciază şi chiar am avut câteva piese de succes, mă gândesc la «Grenada», apoi la «Avarul» pe care am readus-o la Teatrul Nottara. Am loc aici, dar la Naţional nu. Am propus acele concerte cu trupa mea, Eugen Cristea Band, şi am dat cronicile care au apărut, am dat DVD-ul conducerii teatrului, şi de şase luni nu am primit nici un răspuns. Nu cred că un societar de onoare şi un om care a servit acest teatru exact de 31 de ani trebuie să fie dat la o parte în vreme ce, în rest, apare pe toate posturile de televiziune, îşi face meseria, cântă, scoate discuri, are concerte, deci există. Nu am făcut parte niciodată dintr-o gaşcă şi îl citez aici pe regretatul Dem Rădulescu ale cărui cuvinte erau «independenţa costă».

De aceea am spus şi cu bune, şi cu rele, pentru că încă exist, lumea întoarce capul după mine pe stradă, îmi cere autografe, îmi mulţumeşte pentru cuvântările pe care le ţin la televiziune, pentru că dincolo de orice vreau să rămân un om al Cetăţii.

Pe de altă parte, vorbeam cu soţia mea, cea care îmi este de mare sprijin în momente grele, să facem cumva, atunci când vom fi uitaţi de unii, să divorţăm, că poate aşa o să apă­rem şi noi pe prima pagină. Cu scan­dal, cu geamuri sparte, cu tăieturi pe faţă, vânătăi cu fond de ten, aruncăm câinele să-l calce maşina, la nivelul acesta.

Transmisie în direct cu casa răvăşită, obiectele sparte, tăiate cu ferăstrăul pe jumătate. Şi mă mai gândesc că dacă tot fac colecţie de chibrituri de atâţia ani, să împărţim şi băţ cu băţ.

O zi pierdută este de departe una în care nu am răsfoit o carte, ceea ce, mărturisesc, se întâmplă foarte rar, pentru că am revenit la citit. Ce sfat mi-aş da dacă aş fi tânăr din nou? Să fac aceleaşi lucruri pe care le-am făcut în adolescenţă. Apetenţă pentru cultură, de bună calitate, aş învăţa în con­tinuare bine, pentru că tot ce am în­văţat în liceu mi-a prins bine, o spun cu toată convingerea şi cu toată responsabilitatea. Inclusiv limba latină, pe care toată lumea o ura, mie mi-a folosit. Tare aş mai sta din nou cu benzile de magnetofon, să ascult fragment cu fragment şi să scot cuvintele cântecelor Beatles-ilor.

Acum gă­­seşti versurile rapid pe internet, in­corecte în unele cazuri. Nici o clipă nu am senzaţia că am îmbătrânit. Dacă mi-ar creşte şi părul la loc, aş fi fe­ricit, dar ştiu că se spune că părul prost fuge de pe capul deştept."

×