Astazi e ziua ta, Ilie Năstase!

“Din păcate, în România oamenii doar vieţuiesc. E o problemă care mă îngrijorează”. În meseria sa nu mai are nimic de făcut, mai mult de numărul 1 nu poţi fi

Unul dintre cei mai importanţi şi mai nonconformişti sportivi din lume, personalitate complexă, greu de descris, aproape imposibil de înţeles, însă dincolo de orice românul care a dus numele ţării sale acolo unde nu mai fusese vreodată, Ilie Năstase împlineşte sâmbătă 68 de ani. La mulţi ani!

“Am fost câteva zile la Wimbledon, dar nu mă pregătesc pentru aniversare ca pentru nuntă. Când eram în circuit, zilele de naştere mi le petreceam şi în avion, iar acum nu sunt atât de înnebunit să-mi sărbătoresc ziua de naştere, mai ales că mai trece un an.

Cred că norocul ţi-l faci prin valoare, cei care au valoare au mai mult noroc decât cei care nu au valoare. Atunci când am început să joc tenis, la noi, în România acest sport nu era prea cunoscut, nici nu aveam modele la care să mă uit, să încerc să copiez. Şansa mea a fost că locuiam lângă o bază sportivă, care avea teren de tenis, fratele meu juca şi el tenis. Îmi plăcea şi fotbalul, dar la 14 ani am decis să rămân la tenis. Nu am putut participa la turnee de juniori şi îmi pare tare rău pentru asta, abia la 20 de ani am plecat din România, sigur eram un jucător mai bun dacă aveam câţiva ani la juniori. Alegerea inspirată a fost că nu m-am dus la fotbal şi am rămas la tenis. E important să-ţi placă foarte mult ceea ce faci, să nu o faci ca pe o muncă.

Anul în care m-am născut a fost foarte dificil, nu numai pentru România, pentru că a fost anul foametei în toată lumea. Am avut şansa să putem creşte animale, să avem ce mânca, nu se găseau medicamente, ţin minte că eram bolnav, aveam nevoie de penicilină, dar nu se găsea. Până la urmă, m-a ajutat guvernatorul băncii de atunci, domnul Vijoli, probabil că dacă nu era dânsul, nu eram nici eu astăzi. Sunt lucruri prin care treci şi îţi aduci aminte de ele toată viaţa, în rest nu-mi aduc aminte să-mi fi fost foame sau să am probleme, eram fericit cu un trening, acum sunt fericit cu alte lucruri.

Deocamdată în multe, multe ţări şi România este una dintre ele, oamenii doar vieţuiesc.  Nu au şansa să aibă o vacanţă, să meargă cu familia undeva, să fie liniştiţi în week-end, asta e o problemă care mă îngrijorează.

În meseria mea nu mai am nimic de făcut şi nimic de demonstrat. Am fost numărul 1 mondial, asta mi-am dorit de când eram tânăr, mai mult de numărul 1 nu poţi să fii. Mă bucur că încă sunt sănătos, că pot să merg, să alerg, asta e foarte important pentru mine. Îmi doresc să fiu sănătos în continuare, să-mi pot îngriji copiii, să mă bucur de ei cât mai mult.”