Astăzi e ziua ta: Ion Chelaru

Actorul Ion Chelaru ne-a făcut să ne îndrăgostim de aparatul de radio. Vocea sa ne-a aplecat urechea spre piesele radiofonice. A jucat roluri complexe, aşa cum fac doar marii actori. Este un om cu slăbiciuni, dovedind că este un artist în toată puterea cuvântului. Ion Chelaru îşi serbează duminică ziua de naştere.

"România nu e o comedie, ci o dramă"
"Sunt trist. Eu încă mă mai descurc, dar ce se întâmplă acum e in­cre­dibil. Trăim vremuri grele şi ceea ce păţesc oamenii este de plâns. Am 64 de ani şi nu am mai prins aşa vremuri. Aşa ceva n-am mai întâlnit nici pe vremea lui Ceauşescu. Nu sunt un nostalgic al acelor vremuri. Dar atunci toată lumea avea serviciu. Eu dormeam liniştit. Nu aveam griji. Orice om de pe stradă avea ocupaţie. Dacă era găsit un cetăţean pe stradă, i se făcea morală, i se dădea o casă şi un loc de muncă. Acum nu se mai întâmplă aşa. Vremurile pe care le trăim mă fac să compar situaţia de acum cu cea din perioada comunistă. Atunci se construiau case, acum se fură case. Speram să am o bătrâneţe liniştită. Din păcate, nu am norocul ăsta.

Joc teatru în continuare. Asta este cea mai mare plăcere a unui actor, să joace. Din când în când mai scriu. Sunt şi eu plătit pe drepturi de autor, dar nu m-am dus să stau la cozile astea pe care le-am văzut la televizor. Sunt alături de Maia Morgenstern, o mare actriţă a României, care a cerut să i se spună direct unde trebuie să plătească amenzile. În aceeaşi situaţie sunt şi eu.

Îmi doresc foarte mult să mun­cesc în perioada următoare. Aştept invitaţii pentru a juca în două piese de la Teatrul de Comedie.

În ultimul an nu am avut nici un motiv de bucurie. N-a fost nici un moment frumos. Nici o realizare ma­joră. Totul ţine de conjunctură şi de vremurile pe care le trăim. Eu mă consum foarte mult. Noi, artiştii, avem un păcat. Suntem foarte pă­timaşi. Ne consumăm alături de pu­blic, de cei care ne iubesc.

N-aş vrea să joc nici un personaj politic din vremurile de acum. Cu 15 ani în urmă l-am jucat pe Stalin şi nu-mi mai trebuie.

Nu ştiu ce aş putea schimba în România, dar Sebastian Papaiani a zis foarte bine că trebuie schimbat totul. A dat un răspuns foarte bun. În România, lucrurile sunt construite de aşa natură încât nu se poate schimba totul.

Aş vrea să nu mai sufăr. Aş vrea să mai am 25 de ani şi Dumnezeu să-şi aplece privirea asupra mea. Dacă aş avea din nou 25 de ani, aş merge pe acelaşi drum. Îmi doresc să am mintea de acum şi puterea de la 25 de ani.

Am auzit multe cuvinte frumoase la viaţa mea. Eu sunt şi scriitor. La un moment dat, cu ani în urmă, i-am citit o piesă lui Vasile Niţulescu, un mare actor. După ce a ascultat-o, mi-a spus ceva foarte frumos: «Eşti un tâmpit! Nici nu ştii ce ai scris».

România nu este o comedie. Este o dramă. Nu văd nimic comic. Sunt accente groteşti. Te mai umflă râsul când auzi ce spune unul sau altul, dar nu e comedie, e dramă."