Astăzi e ziua ta... Ion Hobana

"Călătorie întreruptă", romanul pe care îl iubeşte poate cel mai mult... un roman ce recreează o perioadă fericită din destinul său, cea a adolescenţei... era un timp în care ţara trecea prin momente foarte grele, vara lui 1944. Apreciatul scriitor Ion Hobana şi-a sărbătorit ieri ziua de naştere. Îi urăm "La mulţi ani!".

"Aşa cum cred că s-a întâmplat cu foarte mulţi dintre colegii mei, pasiunea pentru literatură a început din copilărie şi adolescenţă, prin lectură. O influenţă importantă asupra drumului meu în literatură a avut-o Jules Verne. Probabil că s-a potrivit cel mai bine cu acea curiozita-te care m-a stăpânit dintotdeauna şi care nu m-a părăsit nici astăzi. Descoperind atâtea şi atâtea frumuseţi în cărţile lui, probabil că, fără să-mi dau seama atunci, am încercat să urmez cu mijloacele mele acelaşi drum. Cunoaşterea este o sferă care pe măsură ce-şi măreşte volumul îşi înmulţeşte punctele de contact cu necunoscutul. Pe măsură ce lărgim graniţele cunoaşterii, ne dăm seama că se deschid atâtea şi atâtea orizonturi spre care trebu-ie să ne îndreptăm. Sper că întotdeauna omul va avea capacitatea de a încerca să răspundă acestei perpetue provocări a necunoscutului. Este un proces care a început în preistorie, o dată cu strămoşii noştri îndepărtaţi care şi-au ridicat privirile spre cer, au văzut scânteierile stelelor şi poate că în mintea celor mai înzestraţi s-a născut întrebarea «Ce-o fi acolo»?

Îmi place foarte mult să călătoresc în trecut, în trecutul nostru... Aşa se explică faptul că-mi place atât de mult să privesc imaginile cu Bucureştiul de odinioară, să ascult muzica Bucureştiului de odinioară, acea muzică uşor sentimentală şi desuetă, dar către care mă îndrept mereu cu plăcere. Mai există o perioadă în care mi-aş fi dorit să trăiesc... Perioada romantică a secolului al XIX-lea, cu acei scriitori şi artişti extraordinari care făceau farmecul vieţii la noi şi aiurea. Această aplecare către anumite zone ale trecutului se îmbină şi cu dorinţa de a şti ce se va întâmpla în viitor... Atât cât îmi va fi dat să aflu ce se va întâmpla într-un viitor nu foarte îndepărtat. Ne rămân visurile şi putem să ne imaginăm şi ceea ce va fi dincolo de trecerea noastră prin lume. Nu cred că am părăsit de tot vârsta adolescenţei. În mine trăieşte copilul de odinioară. Îmi continuu viaţa de adolescent, pe care cred eu că nu am întrerupt-o şi nu am rupt-o o dată cu trecerea timpului. Se spune că, dacă moare copilul din tine, ai murit şi tu.

Am început prin a scrie literatură pentru copii. Este o zonă de care îmi amintesc cu multă plăcere. Pe de altă parte, sunt fericit că am putut să-mi fac datoria de conştiinţă faţă de mentorul meu spiritual, (e vorba despre Jules Verne), atât prin traducerile din opera lui, prin numeroasele emisiuni de radio şi televiziune, prin articolele pe care le-am publicat, cât şi prin cele trei cărţi pe care i le-am consacrat operei."