Astăzi e ziua ta... Ion Ţiriac!

"Am apărat steagul românesc" Proverbul care i-a călăuzit destinul?

"E greu să aleg doar unul! Sunt atât de multe şi de frumoase. Dar cred că l-aş alege pe... «Unde-i unul, nu-i putere!»", mărturiseşte Ion Ţiriac. Astăzi, marele campion împlineşte 70 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"Trebuie să-mi asum ambele «atribuţii»: şi cea de om de afaceri şi cea de campion de tenis. Pot spune că le-am uitat pe amândouă... nu ştiu unde am fost ieri sau ce-am făcut ieri. Trebuie să le accept aşa cum sunt. Jucătorul de tenis sau de hockey a fost un om tânăr care timp de zece ani a avut această meserie. După care a început o alta, complet diferită. O meserie în care îţi utilizezi moştenirea pe care ţi-a lăsat-o sportul, cu toate cunoştinţele. Mă refer aici atât la cele filosofice, cât şi la cele ale oamenilor. Astfel îţi duci viaţa mai departe.

Să cred în «Tinereţe fără bătrâneţe»? Depinde! Dacă omul se uită măcar cinci minute în oglindă poate că există, dar, dacă te uiţi numai dimineaţa când te speli pe dinţi sau te aranjezi, nu vezi o diferenţă prea mare faţă de ziua precedentă. Cu toate că trebuie să îţi asumi nişte responsabilităţi şi o ţinută corespunzătoare cu vârsta pe care o ai. Sunt mulţi bătrâni care au rămas tineri şi sunt mulţi tineri care s-au transformat deja în bătrâni. E greu să spun ce sfaturi i-aş da adolescentului Ion Ţiriac dacă m-aş întâlni cu el. În orice caz, dacă ar fi să o iau de la capăt sau dacă ar fi posibil pe lumea asta ca Dumnezeu sau Sfântul Petru să mă întrebe ce aş face la 18 ani, le-aş spune: «Puneţi-mă la 18 ani în chiloţi şi o iau eu de la capăt fără nici un fel de problemă».  Centrul existenţei umane este familia. Centrul existenţei mele a fost întotdeauna munca, lucru pe care îl consider greşit. Fiecare trebuie să aibă o viaţă privată, nu doar muncă. La un moment dat, munca nu mai are nimic în comun cu veniturile... e centrul universului tău. Cred că acest lucru l-aş corecta dacă ar fi să o iau de la capăt.

Noi, românii, suntem o naţie şi un animal tare diferit! Chiar dacă nu suntem atât de uniţi ca alte popoare. Dacă te duci la New York vezi colonia italiană, cea poloneză şi aşa mai departe. Noi, chiar dacă nu suntem aşa uniţi, suntem... născuţi în România. Nu am văzut încă român care, atunci când se întâlneşte cu un alt român, să nu vorbească ori despre Carpaţi, ori despre Marea Neagră, ori despre agricultură, ori dacă ne merge mai bine sau mai rău. Dar, înainte de toate, eu, aşa cum mi-am apărat poziţia personală, aşa am apărat şi steagul românesc. Şi asta am făcut de câte ori am avut cinstea şi onoarea. Am respectat sportul. Eram altă generaţie, alte vremuri!  Acum tot sportul e o mare industrie, o treabă legată de bani... Pe vremea aceea îţi reprezentai ţara, cinste pe care poţi să o ai o dată în viaţă. Dacă o ai de 50 de ori, cu atât mai bine."