Astăzi e ziua ta... Lucian Mândruţă!

"Viitorul... o picătură de suflet şi o mare de telecomenzi " "Am învăţat să nu judec înainte să-i las pe alţii să o facă. Am învăţat că reperele mele nu sunt neapărat cele ale majorităţii,", spune apreciatul jurnalist Lucian Mândruţă. Vedeta Antenei 1 împlineşte astăzi 42 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"Întotdeauna mi-am dorit să mă nasc în viitor. Un viitor nedefinit, acela din cărţile SF şi din filmele cu explorarea spaţiului. Mi-aş fi dorit o navă spaţială numai a mea şi o mulţime de planete pe care să le descopăr. Dar, dacă ar fi să mă nasc în acelaşi loc şi în aceleaşi circumstanţe, probabil că aş repara un lucru în destinul meu... Ce anume? E secret!

Dacă m-aş întâlni cu Lucian adolescentul... i-aş spune la ureche câteva lucruri. Să-şi cumpere casa în 1992, să nu-şi ia maşină în 1997, 2000, 2002 şi în ce an am mai prăpădit banii pe aşa ceva.

I-aş spune să facă mai multă şcoală şi să scrie mai mult. Şi i-aş recomanda să ia oamenii aşa cum sunt, fără să-i înconjoare cu o aură de aşteptări inutile.

TIMPUL, UNEORI NEÎNDURĂTOR
Timpul e materia primă cu care lucrăm. Unii spun că e inamicul nostru. Eu însă îl văd mai mult ca pe un prieten, gata să lungească secundele de dinainte de intrarea în emisie, ca să aibă loc în ele tot ce-a rămas nerezolvat. Timpul e însă neîndurător cu cei care îl pierd: ştirile trec pe lângă tine şi se duc la alţii... În urmă văd ce-am sperat. În jur văd o mulţime de surprize, unele, ca să fiu uşor pleonastic, complet neaşteptate! Înainte? Văd o mare de telecomenzi şi o picătură de suflet.

DELIRUL MISTIC
Nu cred în dictonul «Nihil sine Deo». Cred că e deja prea multă religie şi prea mult delir mistic în jurul nostru. Şi, de cele mai multe ori, e ipocrit. Aprindem lumânări în timp ce gândul nostru rău le stinge...

Am învăţat să nu judec înainte să-i las pe alţii să o facă. Am învăţat că reperele mele nu sunt neapărat cele ale majorităţii. Şi-am mai învăţat că nu poţi să le dai oamenilor ce nu vor să primească sau să asculte. O să spuneţi că sunt un resemnat, nu? Malaxorul întâmplărilor de fiecare zi mă împiedică să mă duc spre alte lucruri. Meseria mea nu e doar o chemare, este şi o ghiulea legată de picior.

Libertatea a însemnat mereu curaj. Înainte de '89 însemna curaj plus nebunie. Astăzi înseamnă curaj plus capacitatea de a te da jos din scaunul aurit de avantaje sociale pe care îl presupune conformismul. Sunt prea criptic?

Atunci mai simplu: să fii nebun e frumos la 20 de ani şi, din păcate, încă o nebunie la 40."